Ziua bună tuturor! Ne apropiem cu pași repezi de finalul de an și chiar îmi apărea zilele astea pe net obiceiul islandezilor de a oferi de Crăciun cărți. Mi se pare o chestie foarte mișto, iar islandezii chiar sunt cititori avizi. Pe lângă asta, chiar și scriitori prolifici. Nici suedezii nu sunt mai prejos, și ei citesc foarte mult. De aici probabil și imaginația lor debordantă. Tot suedeză este și
Olof Hagström se întoarce acasă după foarte mulți ani și își găsește tatăl mort. Ucis. Dar Olof a fost acuzat când era adolescent de violarea și uciderea unei tinere din localitate. Așa că acest lucru a rămas ca un stigmat asupra sa. Toți cei din zonă îl suspectează, deși nu există dovezi concludente.
Eira Sjödin este cea care anchetează crima, dar copilăria ei a fost marcată de uciderea tinerei respective. Cele două incidente se împletesc, deși comun este doar Olaf, care se presupune că a fost prezent în ambele locuri la distanță de atâția ani. Inevitabil, ies la iveală noi detalii și în ceea ce privește ancheta din trecut.
Noi știm că îți amintești este o carte despre anchete făcute la repezeală, despre nevoia de a da vina pe cel mai slab, de nevoia de a scoate un țap ișpășitor. Uneori, un copil e ținta cea mai ușoară, ceea ce se numește exploatare. Pentru că el nu se poate apăra, pentru că este mai slab de înger, pentru că vrea să protejeze ceva sau pe cineva.