Cartea săptămânii – Misterul regelui. Despre scris (Stephen King)

Ieri vă spuneam că am primit două cărți de la Nemira, care erau aproape gata. N-am rezistat, deși inițial, trebuie să recunosc, eram puțin sceptică cu privire la ele. ”Misterul regelui. Despre scris” mi s-a părut la prima vedere o carte departe de stilul lui Stephen King, ceva ce nu-i stă în fire, nu am mai citit romane autobiografice și nu pot spune că m-ar atrage. Atunci când mi s-au propus aceste noutăți ale editurii, am fost un pic dezamăgită. M-am gândit că Raymond Chandler mai e cum mai e, se încadrează la carte polițistă, dar Stephen King nu seamănă cu ce am citit eu de la el până acum. Totuși, pe măsură ce am parcurs paginile, am constatat că ”Misterul regelui” nu e nicidecum un roman autobiografic, ci o carte deosebită, un dialog cu cititorul.

Stephen King ne permite să intrăm în universul său, în viața sa, în amintirile și lucrurile sale personale. Poate nu toate evenimentele au fost unele fericite, dar m-au cuprins emoțiile atunci când am citit cum a cunoscut-o pe Tabitha (soția sa), cum a aruncat manuscrisul romanului ”Carrie” și cum l-a recuperat ea, convingându-l să-l termine, cum a câștigat 200 000 de dolari din vânzarea acestei cărți. Nu a avut viața grozavă pe care poate v-ați imaginat-o, ci au trăit și în lipsuri, mai ales că au devenit părinți destul de repede, deci responsabilitățile n-au întârziat să apară.

Prima parte a acestei cărți se bazează exact pe amintiri, e o evocare. A doua parte, însă, e plină de sfaturi și explicații ”despre scris”. Cum să scrii, ce să omiți, cum să ai o fluență și să-ți vină inspirația mai ușor. Un fel de ”tips&tricks”, dar spuse cu o asemenea naturalețe, încât ai impresia că tipul e lângă tine și-ți vorbește. Ce mi-a plăcut maxim în această parte a fost analiza pe text pe care o face uneori, faptul că-și recunoaște propriile erori, dar și importanța pe care o acordă cititului. El spune că dacă vrei să scrii mult, e important să citești mult.

Face diverse analogii cu mari scriitori, trece de la un subiect la altul cu ușurință, de multe ori m-am întrebat dacă cel pe care-l citesc e chiar Stephen King sau altcineva. Dar o să înțelegi că e el din stilul său simplu și la obiect, uneori miștocar, dar când vrea, extrem de serios. Să faci o asemenea trecere de la romane horror la un gen cu totul opus, desprins din realitate, ancorat în viața noastră de zi cu zi, în dorințe concrete și-n planuri de viitor, e o adevărată capacitate!

Nu mă gândeam că e ceva de această carte. Dar după ce am parcurs-o, mi-a părut rău că s-a terminat. Pentru că King nu îți spune ce vrei să auzi și nu te perie, ci vorbește clar și răspicat, anunțându-te din timp să nu-ți faci iluzii, pentru că ”Secretele Magice ale Scrisului” sunt pure ficțiuni, așa ceva nu există, ci pentru a scrie, trebuie să muncești mult, și nu e mereu sigur că va ieși ceva bun. Concluzia – merită! Dacă aveți pasiuni în al scrisului (sau și dacă nu aveți, și dacă iubiți doar lectura, veți fi încântați să-i aflați părerea în ceea privește cărțile), nu ratați cartea! Dacă nu pentru sfaturi profesionale, măcar pentru o doză de râs consistentă!