Neața bună, oameni dragi! Astăzi revin cu forțe proaspete, mă simt ceva mai bine, așa că sunt gata să termin seria Fjallbacka a Camillei Lackberg cu ultimul roman, ”Paznicul farului”. O să îmi fie dor de cărțile ei, dar sper să mai fi ceva tradus în România, am observat că mai sunt câteva volume pe drum, ale altor autori.
Patrik se întoarce de această dată la muncă după problemele de sănătate suferite, dar și după nașterea prematură a gemenilor săi, în urma unui accident suferit de Erica, și intră în mijlocul problemei: asasinarea lui Mats Sverin, economistul primăriei, un om simplu, liniștit, fără vicii și fără urme ale unei vieți private. Nimeni nu găsește un motiv pentru care Mats ar fi putut fi ucis, cu atât mai puțin un suspect, dar de moartea sa se leagă apariția unei pungi cu droguri, lucru ciudat, pentru că nimeni nu-l credea în stare de așa ceva.
Patrik descoperă că Mats a lucrat în trecut la o organizație care proteja femeile împotriva abuzurilor, violenței domestice, iar în urma cu ceva timp, a fost bătut destul de rău, dar făptașii nu au fost descoperiți. Moartea sa coincide și cu apariția lui Annie, o fostă colegă de școală a Ericăi, prima mare iubire a lui Mats, care se mută pe insula Graskar sau Gastholmen, numită așa de localnici, pentru că se spune că sufletele celor care mor nu părăsesc insula niciodată, venită pe tărâmurile natale din cauza asasinării propriului soț. Însă Annie nu și-a omorât doar soțul, ceea ce duce la o întreagă complicație și la multe noduri pe durata anchetei.
Ultimul roman al Camillei seamănă un pic cu cărțile Yrsei Sigurdardottir din perspectiva fantomelor. Nu știu cum de s-a hotărât autoarea să folosească aceste elemente, dar mie îmi plac foarte tare, dau o notă și mai misterioasă poveștii în sine. Sunt tot două planuri care se întrepătrund, care explică legenda originală, acțiunea este la fel de alertă, iar personajele la fel de interesante, cu reacții neașteptate. Pe spatele cărții, Dagens Nyheter notează că ”este cel mai bun roman al Camillei Lackberg” și tind să fiu de acord în mare măsură cu această afirmație. Să vedem ce cărți interesante ne mai rezervă viitorul! Zi frumoasă să aveți!