Cartea săptămânii – Rockstar (Cristina Nemerovschi)

Neața bună, oameni dragi! Azi m-am trezit un pic tristă pentru că Mr. pleacă în Deltă. Știu că timpul trece repede până duminică, dar ce să zic? O să-mi fie tare dor de el… Nu îmi place să stau singură. Am momente în care am nevoie să fiu singură, să mă gândesc în legea mea, să fac ce-mi place, dar nu pentru totdeauna. Anyway… să trecem la lucruri mai vesele. Dacă sunteți activi pe Facebook, ați fost pe fază și ați văzut că mi-am comandat (și am și primit) noua carte a Cristinei Nemerovschi, ”Rockstar”, plus tricoul aferent (le găsiți aici și aici). Sunt atât de încântată de ele, chiar în ziua când am primit coletul, am și citit cartea. N-am putut să mă desprind de ea, recunosc! Acum parcă-mi pare rău că am iar de așteptat până la următoarea carte…

Știi cum e atunci când găsești o carte care-ți place și de care nu te mai poți despărți până n-o termini? Eh, cam așa am fost eu (my precious!!!) Ce-mi place la Cristina e că scrie pentru toată lumea. Adică n-ai nevoie de vreo școală mai deosebită ca să pricepi ce vrea să zică. Povestea are o acțiune concretă, pricepi ce vrea să spună autorul, vorba aia, dar mai presus de toate, trăiești cartea în loc s-o citești. Eu cam așa m-am simțit. Și am găsit niște faze cu care m-am identificat. De unde a știut Storm că și eu cred că la 17 ani ești cel mai cool om de pe planetă, cel mai fără griji, ai cea mai simplă, lină și frumoasă viață pe care o cei avea ever?

Nu o să vă povestesc prea multe din carte, o să vă spun doar că personajul principal, Storm, un tip de 21 de ani, solistul trupei Hurricane inside, cu mare lipici la public, este bântuit de moartea fratelui său vitreg, Fire, și are impresia că el ar fi trebuit să fie mort în locul său. Ca să-și rezolve problemele cu el însuși, pleacă în căutarea Lolei, idolul său dintotdeauna. Drumul până la ea, întâlnirea și tot ceea ce urmează trebuie să-i rezolve dilemele psihice, să-l împace cu el însuși, să găsească explicația și să scape de sentimentul de vinovăție care-l bântuie.

Storm e cam cum eram eu acum un an jumate: praf din punct de vedere emoțional, cu acel sentiment de vinovăție, că toate ar fi putut să se întâmple altfel, că ai fi putut schimba ceva, că viața nu e dreaptă, și întotdeauna ia persoanele nepotrivite. Psihicul ăsta labil nu e niciodată bun pentru nimeni, te dezechilibrează, tocmai de aia e musai să mergi mai departe, să încerci să înțelegi că nimic nu se poate schimba și nu ești tu de vină pentru nimic. Well, aici e pură teorie. Că nah, nu apeși pe un buton și zici că ești bine…

Cristina, îmi place că scrii despre oameni, cu oameni. Aș fi putut fi eu în situația aia, ar fi putut-o trăi oricine. Cartea asta e plină de emoții. Dacă în ”Păpușile”, la început au fost Dora și Luna, în ”Rockstar”, începutul a fost cu Storm și Fire. Relația asta specială dintre gemeni e surprinsă foarte bine aici, pricepi exact cum pot simți două persoane același lucru sau cum unul simte când celălalt pățește ceva. Cred că sentimentele negative au un impact mai mare asupra oamenilor decât cele pozitive. Bucuria se manifestă pe moment, dar durerea rămâne acolo pentru prea mult timp. Așa că, din nou, Cristina, mulțumim! Avem și noi autori contemporani cu care ne putem mândri!