Fluturi… de Irina Binder

Nici nu stiu cat timp a trecut de cand am citit asa o carte…Nici nu stiu prea bine cum s-o descriu. Aseara am citit primul volum, inceput cat asteptam la stomatolog, iar acum l-am terminat pe al doilea, inceput in ultima ora de la munca, la sfarsitul programului terminand deja cam o suta de pagini. Este…o poveste de viata.
Am cautat-o mai mult din curiozitate. Toata lumea vorbea de ea, prima oara mi-a zis Adelina, apoi am vazut pe net citate, mi-au placut, si-am zis sa vad despre ce e vorba.
Azi-noapte n-am putut sa adorm pana nu am terminat de citit, iar apoi nu puteam sa adorm, pentru ca ma gandeam la ce citisem. “Fluturi” inseamna mai mult decat o poveste de dragoste. E o analiza a sufletului Irinei, prinsa intre mai multi oameni. Am plans si eu o data cu ea, de ciuda ca Robert nu putea fi al nostru (eu deja ma identificam cu Irina, deci traiam povestea in sine, si cautam o solutie pentru problemele ei), de nervi, ca Matei se dovedise a fi cum era, de drag pentru gesturile frumoase dintre Irina si Robert. Ma credeti daca va spun ca mi-l si imaginam pe Robert? Dar Matei nu era cum il descria Irina…nu acceptam sa fie frumos.
Primul volum m-a lasat in aer. Sfarsitul a fost total pe langa…
Al doilea volum…a fost mai ceva ca primul. Ma durea atat de tare, parca eu eram in locul Irinei, batuta, sau cu inima suspinand dupa Robert… Sa va spun ce fericita am fost in calatoria de la Venetia? Nu va mai zic…simteam eu pe pielea mea tot ce traiau ei doi. Si totusi…cruntul final. Care sper din tot sufletul sa nu fie final, sa mai fie o continuare, desi nu cred. De ce? Nu inteleg de ce a trebuit sa fie asa…In pom! Astea-s cuvintele! Nu-i academic deloc, dar nu voiam sa se termine asa. Voiam sa fie frumos, nu ma asteptam la nunta sau chestii de genul, dar ma asteptam la iubire. Stiti voi, de obicei dragostea invinge, si chestii de genul? De data asta, realitatea a invins. Parca as fi fost parasita la altar. Glumesc, desigur! Dar nu voiam sa fie un final atat de real, voiam ceva desprins dintr-o poveste…

Sper din tot sufletul sa ajungeti sa cititi cartile. O sa vedeti lumea altfel, sincer. Va las cateva citate…care mie mi-au placut foarte mult:

“Am învăţat că nu merită să plâng după oameni care nu m-au iubit şi m-au abandonat. Ca aceia care m-au însoţit o perioadă pe drumul meu, iar apoi au cotit brusc pe alte drumuri, nu au fost decât nişte umbre care m-au privat de soare..”

“Pe parcursul vietii ne îndragostim de multe ori si chiar suntem convinsi,de fiecare data,ca traim marea dragoste -ca,mai apoi,sa realizam ca am trait doar pasiuni trecatoare. Stiam ca iubirea pentru Robert nu era o pasiune trecatoare. Iubirea aceea ma durea prea tare si luptasem prea mult ca sa o tin ferecata in mine. De ce trebuia sa fie tocmai el? Oare ce pedeapsa perversa a destinului era asta? Încercam sa ma mint ca de a doua zi voi uita tot si ca ma voi preface ca nu s-a intamplat nimic. Dar stiam ca nimic nu va mai fi la fel ca înainte. Mintea mea poetica îmi spunea ca acolo în noapte,în acel întuneric,doua umbre si-au aratat iubirea,dar umbrele erau doar umbre,nu? Pâna si fluturii erau,de fapt,niste umbre…” 

Am învăţat că a aştepta după alţii înseamnă timp pierdut şi amânări inutile. Am învăţat că nu are rost să mă zbat să fac parte dintr-o viaţă în care nu sunt dorită şi nici să rămân în locuri unde nu mai am niciun rost.”

Iubirea ofera fel si fel de povesti. Sunt povesti frumoase, trecatoare, amagitoare, menite doar sa ne ofere experiente, lectii, amintiri. Sunt povesti care ne aduc atata dezamagire, incat ne fac sa nu mai credem in iubire, sa nu ne-o mai dorim si sa ne condamnam la singuratate. Sunt povesti de iubire care ne vindeca de rani lasate de iubiri trecatoare si care ne fac sa cunoastem iubirea adevarata. Sunt povesti de iubire dupa care regretam, intrebandu-ne mereu  “cum ar fi fost daca…? “. Sunt povesti de iubire in care numai unul iubeste. Sperand ca va fi la randu-i iubit inapoi. Sunt povesti de iubire scurte, care se transforma, cu timpul, in prietenii frumoase. Mai sunt si povesti de iubire care exista doar in visele noastre, poate pentru ca iubirea nu ne este impartasita de celalalt, sau poate pentru ca  destinul nu vrea sa ne permita sa traim acea poveste. Si mai sunt si povesti de iubire pe care le traim mult timp, in sufletul nostru, dupa ce ele s-au terminat.
Nicio poveste nu seamana unu cu cealalata, chiar daca toate au in comun iubirea. Din fiecare invatam ceva, altceva,  despre noi insine, despre oameni ,despre viata sau lipsa ei. Si dupa fiecare poveste, desi nu mereu ne schimbam, mereu ne reinventam. Devenim mai naivi sau mai realisti, mai curajosi sau mai tematori, mai increzatori sau mai sceptici, mai buni sau mai rai,mai calzi sau mai reci – iar, intr-un final, ne regasim.
Fiecare din povestile mele de iubire m-a invatat ceva. Am invatat sa astept, sa pierd, sa iert – si chiar sa urasc. Am invatat sa renunt, sa ma prefac, sa mint, sa insel, sa ma insel. Am invatat ca a astepta dupa altii inseamna timp pierdut si amanari inutile. Am invatat ca nu are rost sa ma zbat sa fac parte dintr-o viata in care nu sunt dorita si nici sa raman in locuri unde nu mai am niciun rost. Am invatat sa fiu mai rezervata in a ma implica sufleteste si sa fac diferenta intre cei care ma iubesc si cei care doar ma folosesc. Am invatat ca ratiunea nu poate fi mereu in consens cu inima – si ca ambele pot fi supuse ratacirilor. Am invatat sa respect si sa accept alegerile celorlalti, chiar daca acestea imi influenteza viata si imi rastoarna universul . Am invatat ca iubirea nu trebuie pazita.”

Imi pare parca rau ca am terminat cartea…cred ca o suta de volume sa fi avut, si tot nu ma saturam de ele. Acum ma duc sa meditez, pana adorm. Pentru ca unele lucruri te rascolesc…

26 Replies to “Fluturi… de Irina Binder

  1. Salut Gabriela. Eu am citit ambele volume si sunt deacord cu tine. Eu singura m-am indragostit de Robert.. 😀 dar oare aceasta poveste este reala?oare Irina Binder intr-adevart a trecut prin asa ceva? oare cu cine e ea acum??? imi doresc foarte mult sa o cunosc pe Irina , si mai ales sa aflu cu cine este acum ))

    1. din ce am inteles eu, povestea e reala. imi vine greu sa cred, totusi, dar se mai intampla si asa..cred. pare dificil de crezut, dar cine stie? cred ca altfel nu prea ai putea sa scrii in felul asta si sa descrii povestea cu atata pasiune si traire. nu cred ca emotiile transmise ar fi aceleasi daca nu ai trece tu insati prin ele. cel putin, asta e parerea mea…acum, cine stie adevarul cu exactitate? doar ea 🙂

  2. Din acest moment nu va mai fi publicat niciun comentariu de genul ‘unde gasesc si eu sa citesc’,etc. Doar pareri despre carte si intrebari pertinente.Deja vad ca s.au iscat prea multe discutii pe tema dezbatuta aici,ies la iveala personaje cu care noi chiar nu avem de ce sa interactionam,asa ca…asta e

  3. Buna, Gabriela!
    Sa sti ca si eu am o parere minunata despre Fluturi. Mi-a placut enorm si cred ca as reciti-o de foarte multe ori. Am trait fiecare sentiment si e o carte care mi-a ramas in suflet.
    Cat despre prezentarea facuta de tine, sunt sigura ca cei ce o vor citi vor fi curiosi sa lectureze cartea Irinei.
    O recomand si eu cu mare drag! Numai bine!
    Denisa D.

  4. Buna! Eu spre regret am citit doar primul volum . Dar cu sufletul la gura si mi-a placut enorm de mult , nu am mai citit asa ceva de mult timp. Nu stiti cum pot gasi volumul 2?

  5. Sirop,dulceata si cate o cafea amara din .cand in cand. Prea frumos sa fi fost totul adevarat.Irina are o imaginatie foarte bogata.Tot respectul meu pentru calitatea umana!

  6. cine apreciaza aceasta fituica numita “Fluturi” , nu a citit in viata lui sau ei o carte adevarata, Cititi, fetelor, Jane Austin si sa vedeti acolo dragoste, traire, cititi Emily Bronte, cititi Tomas Hardy sau alti scriitori, cititi ce vreti voi si lasati-o pe fatuca asta sa viseze la crai frumosi si zmeie. Chiar nu ati vazut ca nu exista o poza clara cu aceasta Irina Binder, ca se ascunde? Nu vedeti ca aceasta carte este despre mandria ei si despre ceea ce isi doreste de la viata? Va plac asa mult barbatii care plang? Sa fiti sufocate in pagini intregi cu plecarea Irinei si de fapt nu mai pleaca, dar se desparte si nu prea e clar cum se desparte de Matei, ca doar ii taiase actele, acum ce? O lasa sa plece asa ….fluierand? Nu vedeti ca Irinuca asta nu are defecte? Este doar minunata, printesa, amuzanta , placuta…vaaaaaii….Orice replica o da fatuca asta e plina de venin si rautate, autoarea sustina ca Irinuca are vorbele la ea, dar de fapt nu le are, ca sunt pline de venin, replici fara subinteles, sarcasm si ironie. Personal, poate inghiteam mai usor cartea , daca pe fatuca o chema Suzana si nu Irina, asa imi da de inteles ca se vrea a fi povestea in oglinda a autoarei. Cititoarelor, nu sunteti invidioase pe perfectiunea irinei, nici macar putin?

    1. sincer, nu ma pronunt asupra autoarei, nu o cunosc, si imi este indiferenta, oricum ar fi. eu mi-am expus parerea, pur si simplu asupra cartii. Mai putin m-a interesat cum se numesc personajele. Am auzit multe pareri, atat pro, atat contra, dar pana in momentul de fata, si dupa Fluturi, pot spune ca am citit carti mult mai bune. Dar la momentul acela a fost un mod bun de a-mi ocupa timpul si mi-a placut ce am citit. Nu am facut o analiza profundă. La aproape un an de la lecturarea ei, pot spune ca nu mi se mai pare atat de uau, in contextul in care am vazut alte carti, alte povesti, mult mai frumoase

  7. Am apreciat articolul tau despre carte si faptul ca nu ai permis in comentariile acestuia limbaj indecent si ura pura, asa cum am vazut pe alte site-uri. Felicitari pentru ca citesti si ca se vede acest lucru.

    1. nu permit limbajul nepotrivit, pentru ca fiecare are dreptul la parerea proprie. unora le place, unora nu. nu pot fi toti multumiti. imi place sa citesc, si citesc cam tot ce-mi pica in mana. astfel am invatat sa deosebesc singura ce carte e buna si care e mai putin buna. oricum, cartile sunt viata mea si nu renunt la ele!

  8. Nu pot lauda decat strategia de marketing. Pentru mine a fost o mare dezamagire aceasta carte si am observat ca pe foarte multe blogguri nu iti pot exprima o parere negativa pentru ca risti sa fii jignit, blestemat, amenintat sau in cel mai fericit caz ti se reproseaza faptul ca nu stii sa citesti; ca aceasta carte se citeste cu sufletul?! da, poate doar daca as avea ochii inchisi nu as observa contradictiile din carte, greselile gramaticale si de sintaxa, dialogurile seci sau narcisismul autoarei…sa nu vorbesc de subiectul de telenovela, care ma face sa ma gandesc la o manea in proza..cartea este chiar periculoasa pentru cititoarele neinitiate in literatura daca personajul principal devine un model,pentru ca aici abuzul domestic si violul nu sunt condamnate, sunt tolerate si chiar aprobate, puse pe seama destinului..daca Dumnezeu a vrut ca eu sa fiu batuta, violata, tinuta prizoniera inseamna ca eu trebuie sa imi invat lectia iar si iar si iar si agresorul face toate astea pentru ca ma iubeste…Cam asta este ideea, sper sa publicati si comentariile negative pentru ca lumea are dreptul sa stie si alte pareri in ciuda publicitatii agresive si a marketingului.

    1. public orice comentariu, in afara celor vulgare sau care contin jigniri. fiecare persoana are parerea sa, asa ca merita sa se faca auzita! apreciez comentariul dumneavoastra, nu accept sa va jigneasca cineva, sa va blesteme sau alte aberatii de genul. consider ca traim, totusi, intr-o tara libera si toti avem dreptul la opinie. va respect parerea, chiar daca nu e o lauda adusa autoarei. nici eu nu-s ascinata si “in limba” dupa aceasta carte, am citit-o, mi-a placut, dar, repet, de atunci am citit carti mult mai bune, care chiar m-au impresionat!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *