GabytzaRockAfară a început o ploaie care nu părea periculoasă pe parcurs, dar acum se lasă cu tunete înfiorătoare. Am dormit destul de mult, profit de după-amiaza de duminică pentru a compensa trezitul de la 8, dam citit, iar acum vreau să vă povestesc ultimele rămășițe din concediu. Sunt câteva locuri care mi-au plăcut foarte mult, m-au fascinat, aș putea spune. De asemenea, vreau să vă arăt și ce mi-am luat. Nu mare lucru, e adevărat, dar am zis să nu plec cu mâna goală.
Cel mai și cel mai mult mi-a plăcut Cetatea Rupea. Habar n-avea de existența ei, dar mă bucur c-am aflat! E undeva la 50 km de Sighișoara și chiar merită vizitată. A fost reconsolidată, modernizată, totul e stabil și frumos, rupt parcă din acea vreme. Nu e greu de ajuns, are chiar drum spre ea, cu parcare în față. Noi am fost eroi și am mers în oraș, apoi am urcat ceva până la ea!
Unul din cele mai grozave locuri pe care le-am vizitat și care mi-a intrat la suflet a fost camera în care s-a născut Vlad Țepeș, la Sighișoara. La parter este un local, o terasă, iar la etaj, oamenii au amenajat două camere. Și trebuie să vă spun că au făcut o treabă tare bună! După cum vedeți, totul e acoperit cu satin negru și roșu, iar sugestiv, în loc de pat, se află un sicriu. Legendele trebuie alimentate! Oricum, mi s-a părut o idee foarte bună, pe fundal auzeai și-o muzică mai înfricoșătoare, deci dacă ești slab de înger te sperii puțin.
Un loc foarte frumos, cu un ghid la fel de drăguț, a fost la muzeul de la Ieud. Este de fapt un muzeu privat, o casă veche a unei familii, iar ghidul e exact băiețelul acestora, băiatul din a doua poză. El îți povestește și-ți arată cum se prelucra cânepa, cum se atârnau rufele, etc. Ba chiar are și câteva scrisori descoperite în pod, care atestă că una din case e din 1700, iar cealaltă de pe la 1800. Mi-a plăcut! Tot la Ieud am văzut mânăstirea în care erau pictate scene din Iad. Din păcate, fotografiatul era interzis, așa că am rămas cu amintirile.
Despre Mocăniță v-am tot spus! Mi-a plăcut foarte mult, e un drum pe care merită să-l faci măcar o dată-n viață! Chiar dacă la întoarcere am început să mă plictisesc, pot spune că a fost frumos. Peisajele pe care le vezi sunt deosebite.
Ce mi-am cumpărat?
– o gentuță lucrată manual de călugărițele de la mânăstirea Bârsana
– un pomișor din pietre, de la salina Praid
– nu am fi fost maramureșeni compleți fără pălării
– ca să fie treaba bună, poți să pleci fără ceva energizant? Siropul de mure e genial, mai am jumătate din el, cu apă minerală rece…e o nebunie! Din Praid am mai luat o băutură spirtoasă cu chimen (habar n-am cum e), iar de la plimbarea cu Mocănița ne-am întors cu palincă de nucă și lichior de afine (al meu!)
– în primul articol cu amintirile din concediu v-am arătat gemul de afine roșii și ciocolata cu fructe din Sighișoara. De la Praid am luat două batoane de lapte cu cacao – e ciocolata clasică de casă. Dacă știam, luam vreo 10. De la Lepșa am plecat cu o rotiță de cașcaval afumat (mâncat) și o dulceață de nuci verzi.
– tot de la Praid, o sare de baie. Cantitatea asta merge pentru o baie, așa că aștept vremuri mai răcoroase!
Și nu în ultimul rând, magneți! Nu pot pleca nicăieri fără să iau măcar unul!
Ce locuri ne mai propunem să vizităm?
Eu mi-aș propune partea de vest a țării. Nu am fost prin zona aia și chiar am auzit că e fain. Vreau să văd cazanele Dunării, poate chiar și mânăstirile Moldovei (deși nu-s fan). Vreau să văd toată țara! Voi prin ce locuri planificați să mai mergeți?
Ai vazut locuri exceptionale si lucruri autentice ! Copacelul de la Praid “se poarta” si prin Brazilia, cand am avut ocazia sa merg acolo, in 2006, mi-am cumparat unul din Sao Paolo. E ca un fel de limbaj comun al celor din minele unde se exploateaza cristale, fie ele de sare sau de pietre pretioase.
da? nu stiam! dar e draguta abordarea. sper sa mai reusesc sa vad si restul tarii, macar in 2-3 ani. decat sa plecam prin tari straine…mai bine vedem ce frumuseti sunt la noi intai
am fost o singura data prin partile astea ale tarii, cand mi-am insotit sotul intr-o deplasare de serviciu. Evident ca nu am apucat sa vizitam nimic si tare mi-e ciuda. Sunt innebunita dupa tot ce inseamna traditii. Mi-ar placea o vacanta de iarna in Maramures sa asist la obiceiurile lor minunate,
si mie mi-ar placea o iarna acolo, cred ca e de vis! Asta ne spunea si domnul de la pensiune, ca ei inca pastreaza traditiile. si ii ajuta tot, peisajul , oamenii, tot
Magneti iau si eu de fiecare data! Nici sotul meu nu e prea bisericos, dar manastirile din nordul Moldovei sunt asa de frumoase, ca nu-ti vine sa crezi.
mmm…m-ai convins! n-o sa le mai ocolesc de acum incolo!