GabytzaRockAseară am participat la un spectacil Unifest, și anume o piesă de teatru. M-am dus cam cu inima strânsă, neștiind exact despre ce e vorba. Pe bilet nu scria decât ”Cu inima la teatru”. Nimic despre titlul piesei. Așa că am ajuns la Cinema Lyra din Brăila și am rămas surprinsă de cât de mulți tineri erau. Pentru că, de fapt, Unifest este un festival al studenților. Acesta se desfășoară până luni și cuprinde spectacole în mai multe orașe.
Piesa a început destul de ciudat, noi având niște eșarfe pe ochi. Nu trebuia să vedem nimic. Știți cât de fain e și cum ți se amplifică auzul, mai ales? Pur și simplu doar auzeam actorii și îi simțeam pe lângă noi plimbându-se. Iar când unul din ei a și rostit ceva aproape de urechea mea… chiar a fost un pic creepy!
Un text simplu, un mesaj atât de real…
Totul s-a învârtit în jurul unui câine într-o fântână. Luați-o metaforic dacă vreți, mesajul piesei ”Buzunarul cu pâine” de Matei Vișniec este de fapt imposibilitatea ființei umane de a acționa. Ne place mereu să ne dăm cu părerea, să îndemnăm pe altul să facă, să încerce, dar noi nu avem curaj. E mai simplu să vorbim decât să facem… Piese este de-a dreptul extraordinară, simplă, dar îți ridică atât de multe semne de întrebare…
Mi s-a părut fascinant doar ascultatul. Am experimentat ceva pentru prima oară și chiar a fost tare fain! Băieții care au interpretat au avut dicție, au avut coerență, s-au descurcat minunat! Pe parcursul piesei, la un moment dat, cei doi aruncă pâine câinelui, pentru a vedea dacă mai e în viață. La finalul piesei, ca o paralelă, unul din ei spune că plouă cu pâine. Fapt care mă face să mă gândesc dacă nu cumva cineva de sus de-acolo ne mai verifică din când în când, să vadă cum mai suntem, dacă mai reacționăm.
Nu am fost de foarte mult timp la teatru dar am sa urmaresc ce piese sunt la noi in Oradea si cred ca voi merge.
mie imi place mult teatrul, chiar sper sa merg din ce in ce mai des!
N-am mai fost la teatru de peste 15 ani. Nici eu nu stiu de ce.. Bine, eu nu prea ies in general, nici la film, nici pe nicaieri, dar la teatru imi amintesc ca ma simteam chiar bine cand mergeam si parca mi-e dor putin asa.
e frumoas la teatru, si eu as vrea sa am ocazia sa merg mai des. ideea e sa vrei, restul se rezolva
Pe vremea cand eram studenta, nu era saptamana sa nu ma duc la teatru. Am avut ocazia sa-i aplaud la scena deschisa pe Banica Sr., pe Pittis la Bulandra, pe Malaiele la Nottara sau pe Cristina Stamate la Tanase. Din pacate, in orasul mic in care locuiesc eu rar spre deloc apare vreo piesa de teatru, desi teatrul in sine exista 🙂
Te salut o blogerita noua – Daniela – si te-astept la mine in cafenea cand ai tim si chef de povesti 🙂
imi pare bine sa ne cunoastem! eu nu am avut ocazia sa merg la teatrele mari din romania… am vazut o singura reprezentatie a teatrului masca la festivalul zile si nopti de teatru de acum 3 ani de la noi din oras. dar ma bucur de orice piesa si imi pare bine cand ajung!
Teatrul este un fel de relaxare 🤗
asa este, sper sa ajung si eu mai des, lunile astea am ajuns de 2 ori deja