Neața bună, oameni dragi, și La Mulți Ani! Un An Nou cu sănătate și împliniri, să aveți parte de tot ce vă doriți! Ieri am stat 70% din timp în pat, nu am făcut absolut nimic, în afară de o plimbare în parc, unde mi-am blestemat zilele, fiind exagerat de frig afară, dar măcar am mai făcut puțină mișcare după atâta stat degeaba. Azi intenționez să mai dau o tură de magazine, să îmi iau și primul lucru frumos pe 2016 😀 Săptămâna trecută am primit un colet cu cărți de la Editura Trei, le-am comandat în combinație cu colega mea și au ajuns destul de repede. Eu am ales trei cărți ale Camillei Lackberg, nu știu dacă mai am vreuna de luat din seria Fjällbacka.
”Cioplitorul în piatră” este al treilea roman din serie, după ”Prințesa ghețurilor” și ”Predicatorul”. Avem aceleași personaje principale: pe Erica Falck, scriitoare de succes, care doar ce a născut, și pe soțul ei, Patrik Hedström, polițist local. Acesta descoperă cadavrul unei fetițe în mare, prinsă în năvodul unui pescar. Se dovedește că fetița este a lui Charlotte, o prietenă de-a Ericăi. Nu există niciun suspect, întrucât nimeni nu își dă seama cine ar vrea să ucidă un copil.
Familia lui Charlotte este destul de neobișnuită, mama sa având impresia că este o veșnică martiră neapreciată de nimeni. Soțul ei, Niclas, are o aventură, dar moartea copilului trezește alt fel de sentimente în el. Stig, al doilea soț al mamei sale, este foarte bolnav și nu mai are mult de trăit. Lilian, mama sa, este într-un veșnic conflict cu vecinii, familia lui Kaj, de aceea nu scapă nicio ocazie să dea vina pe ei pentru orice.
Îmi place la romanele Camillei Lackberg că totul se leagă de o poveste din trecut, în acest caz, povestea lui Agnes, o fată răsfățată, care a făcut o pasiune pentru un cioplitor în piatră, dar atunci când a rămas însărcinată și tatăl ei a alungat-o, a regretat gestul, iar interesul ei a scăzut brusc la perspectiva unei vieți în sărăcie. Familia lui Agnes a fost implicată într-un incendiu provocat de ea, în care a murit atât soțul ei, cât și copiii gemeni.
Ancheta decurge greu, întrucât pistele sunt destul de puține, iar descoperirile ulterioare nu ajută. După autopsie se descoperă cenușă în gura fetiței, dar și urme de granit. Patrik face mai multe săpături, descoperind printr-un noroc cum se leagă toate.
Romanele Camillei Lackberg pot semăna destul de bine între ele, dar fiecare are substratul său. Totuși, cele două planuri sunt prezente în toate cărțile, iar doza de mister se accentuează pe măsură ce trec paginile. Al treilea volum din seria care a consacrat-o pe scriitoarea de succes nu e cu mai puțin interesant decât celelalte. Îmi place stilul ei de a încurca și a descurca lucrurile, dar și doza de tristețe prezentă în toate scrierile. Cam asta a fost pentru azi, sper că aveți o zi frumoasă, chiar dacă este foarte frig afară. Să aveți weekend fain!
Am notat-o si pe aceasta!
Faci o lista maaare cu mine 😀