GabytzaRockAm cam tras chiulul în ultima vreme în ceea ce privește cărțile, așa că sper ca postarea de azi să vă șteargă o parte din supărare. Pentru că nu prea mai am de citit cărți ale autorilor nordici (deși îmi este extrem de dor de ele), am început serios să mă orientez spre cărțile lui Raymond Chandler. Am reușit să adun deja câteva volume, așa că luna asta am continuat cu cel care este considerat un ”nume greu” al literaturii polițiste: ”Somnul de veci”.
Cărțile lui Raymond Chandler nu sunt foarte consistente, au cam 2-300 pagini, deci se citesc destul de repede. Personajul principal, detectivul Philip Marlowe, este din nou la datorie, încercând să rezolve un caz aparent simplu. Generalul Sternwood apelează la el pentru a scăpa de un șantaj. Fiica sa cea mică, rebela Carmen, are câteva poze în ipostaze compromițătoare. Ea cade victimă unui anume Geiger, implicat în afaceri pornografice și, aflându-se sub influența alcoolului, pozează nud. Pozele sunt obiectul unui șantaj, însă, la fel ca-n celelalte romane, multitudinea de personaje implicate îți poate da o stare de confuzie.
Sora sa mai mare, Vivian, a fost căsătorită, însă soțul ei, un gangster mărunt, a dispărut. Marlowe crede că acesta a fugit cu soția unui interlop local, dar nu are nicio dovadă referitoare la acest lucru în afară de propriile presupuneri. În încercarea de a rezolva misterul pozelor, Marlowe dă peste cu totul alte probleme. O găsește pe soția lui Eddie Mars, care se presupune că a fugit cu soțul lui Vivian, și astfel află că aceasta nu și-s părăsit soțul, ci îl protejează, de fapt.
Acțiunea debutează lin, înțelegi care e miezul problemei, dar atunci când crezi că totul s-a rezolvat, intri de fapt în alte intrigi. Marlowe știe să încaseze o mulțime de lovituri, atât fizic, cât și psihic, își creează legături cu diverse persoane sus-puse, dar poate fi și extrem de incomod. Știe să se furișeze, să afle ceea ce-l interesează, refuză femei frumoase și ține la integritatea sa. În toată această carte, el dorește să-l mulțumească pe generalul Sternwood și să rezolve misiunea care i s-a dat. Tocmai de aceea, așa cum e el, necioplit, tupeist, cu toate defectele din lume, el este totuși loial.
Cartea o găsiți în categoria Cărți beletristică, are un preț ok și chiar merită citită, pentru a compara romanul polițist de la începuturile sale cu romanul contemporan. Singurul lucru care-mi displace este numărul prea mare de personaje, și deși ai uneori impresia că nu se leagă și nu au ce căuta acolo, constați că fără ele nu se poate. Voi ce ați mai citit recent? Zi frumoasă să aveți!