GabytzaRockÎn societatea noastră, să fii diferit nu e neapărat un lucru bun. Oamenii sesizează tot ce e diferit la tine, tot ce nu corespunde cu standardul. Din păcate, oamenii, dar mai ales copiii, sunt răi. În ziua de azi, bully-ingul nu mai e doar o poveste, ci se întâmplă pretutindeni – la școală, pe stradă, poate chiar acasă. Copiii sunt cei mai expuși la acest lucru, pentru că sunt cei mai mici și nu se pot apăra. Astfel, copilul capătă o teamă față de lume, o repulsie pentru celelalte persoane și preferă să se închidă în el. Pentru că e mai ușor și pentru că nu mai riscă să fie rănit. În ziua de azi, foarte mulți copii preferă să țină aceste lucruri pentru ei, fără a cere ajutor. Deși poate că acest ajutor poate salva vieți. Din păcate, sunt mulți tineri care se sinucid ca urmare a bully-ingului.
Din fericire, cartea Copilul cu buză de iepure a Olgăi Menai nu se termină trist. Însă pune în discuție problema foarte reală a discriminărilor și a răutăților gratuite ale oamenilor. Pune problema diferențelor, care nu sunt mereu luate ca ceva bun. Olga mărturisește că este o poveste inspirată din realitate, povestea unui copil cu buză de iepure, malformație congenitală ce reprezintă o despicătură a buzei superioare, care nu se unește cum trebuie cu nasul. Se poate corecta prin operație, însă drumul până la un chip standard e destul de lung.
Cum treci prin viață cu un semn distinctiv?
Eva este copilul născut cu buză de iepure. Trece prin câteva operații, dar încă de mică este respinsă de ceilalți. Nimeni nu vrea să îi fie prieten, toți judecă după aparențe. În multe dintre situații, mi-a părut foarte rău de ea. Dar o dată intrată în adolescență și mai ales, devenită adultă, Eva ar fi trebuit să se maturizeze. Aici mi s-a părut că a stagnat foarte mult sau a întârziat cu maturizarea psihică. Nu de alta, dar a te plânge încontinuu, chiar și atunci când ai rămas cu o cicatrice mică și toți din jurul tău se străduiesc să te convingă cât de frumoasă ești… deja mi se pare o alintare forțată.
Una peste alta, Eva trece prin toate etapele. De la școala primară, de la copiii răi, până la adolescență, fiorii primei iubiri, mândria de a învăța bine și de a avea un cerc de prieteni. Cred că Eva evoluează enorm. Doar că îi ia foarte mult timp să lase traumele trecutului în urmă. Cred că îi este destul de greu să treacă peste răutate și să accepte bunătatea oamenilor. Dar, din păcate, este probabil soarte fiecărei persoane diferite, cel puțin din țara noastră.