V-am spus că citesc destul de mult în ultima vreme. Și tot mai am vreo 2-3 cărți de devorat, iar vremea parcă ține cu mine. ”Dragul meu ticălos” e primul roman polițist rusesc pe care-l citesc. Și Daria Donțova e prima scriitoare rusă de care aud (după Dostoievski, Tolstoi și restul clasicilor), dar a fost o surpriză destul de plăcută, ce-i drept, trebuie să recunosc.

IMG_20160315_112332Evlampia Romanova este o tipă destul de neobișnuită. A fost un copil foarte cocoloșit, și făcând parte dintr-o familie înstărită, era și normal să fie așa. Totuși, adult fiind, devine extrem de sensibilă și atunci când se căsătorește cu un tip deosebit, ea este mai tot timpul bolnavă. Printr-o serie de întâmplări, află că soțul ei este de fapt un escroc interesat doar de banii ei, care o și înșela, așa că divorțează și începe o viață nouă. În încercarea de a se descurca singură, o cunoaște pe Katia și intră în casa ei, în familia ei, fiind practic ”adoptată”.

Cartea începe cu prezentarea situației actuale: Iulia, prietena Evlampiei, își rupe piciorul și toată casa e în alertă pentru a o duce la spital. Acolo este o agitație continuă și se face o conturare detaliată a sistemului medical rusesc, unde, la fel ca la noi, nimic nu funcționează fără șpagă (sună urât, dar ce asemănare!). Iulia este așezată într-un salon unde sunt mai multe fete, din care una atrage atenția în mod deosebit: Nastasia. Ea este vizitată în mod constant de soțul și soacra sa, dar tot ce primește de la ei aruncă. Nastia îi dă o cheiță Iuliei și o roagă ca în caz de pățește ceva, să meargă să ia o cutie de valori și să îi respecte ultima dorință. Aceasta a fost practic o premoniție, căci peste noapte, Nastia moare în urma desprinderii unui cheag. Iulia o roagă pe Evlampia să vadă ce e cu cheia, așa că eroina noastră pornește într-o aventură.

În cutia de valori de află 30 000 $ și o adresă. În urma investigațiilor, află că Egor, numele menționat în caseta de valori, este de fapt fratele Nastiei, pe care nu-l poate găsi nicicum. Evlampia află că Nastia suferea de schizofrenie, iar în familia sa sunt alte legături decât cele obișnuite. Evlampia reușește să străbată o mulțime de locuri și să intre în tot felul de belele pentru a-i îndeplini Nastasiei ultima dorință. Totuși, Egor pare că a intrat în pământ, și nimeni nu știe nimic de existența ei. Unde este Egor și cine e el, de fapt? Va reuși să-l găsească Evlampia?

Cartea este destul de întortocheată, sunt foarte multe personaje, se folosesc diminutive care te bulversează, nu mai știi cine e cine, abia pe la jumătatea poveștii te lămurești exact. Totuși, mi-a plăcut modul în care Daria Donțova împletește umorul cu misterul și aventurile amuzante ale Evlampiei cu cele periculoase. Personajul principal este o femeie care a reușit să-și schimbe singură destinul, să se desprindă din viața care i-a fost impusă și care își respectă promisiunile. Este o tipă ambițioasă, un pic împiedicată, dar foarte hotărâtă. O dată ce se angajează în găsirea lui Egor, merge până la capăt, indiferent de consecințe. Pe Goodreads am notat această carte cu 3 steluțe, pentru că e ok, dar nu m-a impresionat la extrem. Voi ați citit ceva din literatură rusă contemporană? Ce cărți mai aveți pe noptieră?

2 Replies to “Recenzie – Dragul meu ticălos (Daria Donțova)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *