Recenzie – Jocul îngerului (Carlos Ruiz Zafon)

Nicio zi fără cărți! Ăsta e motto-ul meu pentru zilele de concediu care au mai rămas. Deși sunt conștientă că dacă vom pleca, nu voi avea timp să citesc nici măcar o pagină. Tocmai de aceea vreau să am un avans considerabil. V-am arătat ce am primit de la Libris, prima carte a beneficiat deja de o recenzie, deci a rămas Jocul îngerului în așteptare.

Îmi pare rău că nu m-am documentat mai bine și nu am intrat mai întâi în posesia primei părți, practic, și anume ”Umbra vântului”. ”Jocul îngerului” a fost scrisă după aceasta, nu au legătură, dar în prima carte este descris Cimitirul Cărților Uitate, care devine un loc fantastic. Hai să vă pun la curent cu ce se întâmplă, pe scurt. David Martin este un tânăr care iubește cărțile și care vrea să devină scriitor.

Amintirile din copilărie sunt doar sub forma certurilor de la tatăl său, care nu era de acord cu lectura. Probabil considera că dacă el nu este educat, nimeni nu are dreptul să fie. Așa că David duce singura carte pe care o are, Marile speranțe, la librarul Semepere, un fel de tată bun, apoi bunic, care păstrează cărțile cu religiozitate. Anii trec, David reușește să scrie, dar viața sa e dată peste cap de apariția lui Andreas Corelli. Acesta îi cere să scrie cartea unei noi religii, făcându-i o ofertă financiară care nu poate fi refuzată. Problema e că încep să aibă loc lucruri din ce înc e mai ciudate. Asociații săi, de care era legat cu un contract exclusiv pe mulți ani, mor într-un incendiu, și nu numai. Orice persoană cu care se intersectează și care constituie un impediment în realizarea scopurilor sale, are o soartă groaznică.

În același timp, însă, David o cunoaște pe Cristina, de care se îndrăgostește imediat, dar cu care nu are ocazia de atrăi acea poveste de dragoste pe care și-o dorește. Lucruri stranii se întâmplă în casa în care se mută, dar și în oraș, iar toate par că se leagă de misteriosul editor. Din întâmplare, David află că acesta este mort de foarte mulți ani. Unde e misterul?

Ce este de fapt, Jocul îngerului?

Este o carte ce se împletește în atât de multe moduri… Carlos Ruiz Zafon a descris Barcelona cum n-am mai citit niciodată. Stilul gotic, misterios, îți dă fiori și chiar te face să te întrebi ce e real și ce e ficțiune. Ce mi-a plăcut foarte mult la Jocul îngerului este chiar împletirea acestor genuri literare. Ai și un pic de mister, și crime, și romance, și horror. Un ghiveci, ați putea spune, dar un ghiveci cu gust! O găsiți în librăria mea online preferată, în categoria Beletristică. Deja știu ce vreau pentru luna asta – Umbra vântului e pe listă, dar nu numai! Scriitorii descoperiți de data asta sigur vor avea un viitor măreț în biblioteca mea.