Ziua bună tuturor! Azi am pentru voi o recenzie de carte. Din cele trei trimise de Nemira, două fac parte din seria comisarului Montalbano. Am mai văzut cărți scrise de Andrea Camilleri, dar n-am avut niciodată curiozitatea să le cumpăr, întrucât nu mi s-au părut atrăgătoare. Dar de data asta le-am dat o șansă! Îmi pare rău că ” Mireasma nopții”, cartea de azi, e abia al șaselea volum din serie, dar voi completa eu cumva. Oricum, se fac puține referiri la volumele anterioare, dar ce-mi pare mai rău e că n-am reușit să-l surprind pe comisarul Montalbano încă de la început, pentru a-i vedea progresul.

mireasma nopțiiȚin să vă lămuresc din start cu câtea lucruri: titlul ” Mireasma nopții” nu pot spune că mi se pare cel mai potrivit. Adică nu prea are treabă cu ce e în carte. Dar mă rog… Și doi, aceasta clar nu e cea mai bună carte a acestui autor. Volumul următor e net superior. Dar, să nu divagăm!

Acțiunea îl are în centru pe Gorgano, un tip cu o societate unde se depuneau banii, iar titularii luau înapoi o dobândă de 20%. Adică se îmbogățeau. Dar, după câteva astfel de jocuri financiare (seamănă cu FNI-ul nostru), tipul dispare cu banii. Logic, nu? Adică ceva trebuia să fie necurat! Comisarul Montalbano se ocupă de caz și descoperă lucruri interesante.

De exemplu, sunt speculații că Gorgano ar fi fost homosexual. Însă există și o tipă topită după el, care nu ar fi acceptat aceste lucru în veci. Atunci când mașina acestuia este găsită pe fundul unei ape, lucrurile se precipită. Din cauza afacerilor sale necurate, e normal ca toți păgubiții să-l vrea mort. Așa că lista de suspecți ar fi enormă. Dar există o problemă. Doar cadavrul presupusului iubit este găsit în mașină dar cadavrul lui Gorgano nicicum. Unde este, l-au luat curenții, a scăpat, ce s-a întâmplat?

Mireasma nopții – m-a convins sau nu?

Sincer vorbind, aș mai avea lucruri care nu mi-au plăcut. Acțiunea a fost un pic încurcată, mi-a luat ceva timp până mi-am dat seama exact despre ce e vorba. Și deja ajunsesem la jumătatea cărții, dacă nu trecusem de ea. Cartea are format mic, de buzunar, nu e prea groasă, dar te termină stilul. Adică dialogul se poartă în cuvinte simple, în dialecte, în cuvinte scurtate și parcă luate de la țară. Traducerea e de așa natură, dar cred că originalul e la fel.

Totuși, trebuie să recunosc că ceva m-a cucerit! Finalul. Finalul a fost ca o lovitură, nu prea m-așteptam la el. A fost o salvare a cărții. Și mi-a plăcut oarecum și de comisar. Deși nu ne-am cunoscut de mult timp, cred că dacă voi citi și volumele restante, îl voi îndrăgi mai mult. Cartea aceasta și toată seria o găsiți pe site-ul editurii Nemira, la un preț numai bun. Sunt curioasă dacă l-a citit cineva pe acest autor. Aștept comentariile voastre!

6 Replies to “Recenzie – Mireasma nopții (Andrea Camilleri)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *