Ziua bună, oameni faini! Cărțile cu și despre Vatican e imposibil să nu aibă la mijloc și o scriere de-a Satanei. Da, e un motiv des folosit în acest tip de literatură, în cărțile thriller. Nu zic că nu îmi plac, ba din contră, însă uneori devin ușor previzibile. Pentru că deh, firul e cam același – un preot dă peste o scriere interzisă și ori trebuie să o protejeze, ori trebuie să o ducă de colo-colo, ori să o distrugă. Genul ăsta zic că a fost perfecționat de Dan Brown și nimeni nu va putea ajunge la nivelul său. Însă da, sunt unii autori care se apropie. Tot o poveste despre Vatican și slujitorii săi avem și în Taina Inchizitorului, însă de data asta plasată ușor altfel.

Angelo DeGrasso este Inchizitorul General al Lingurieri în anul 1597. Este perioada în care lumea credea în vrăjitoare, în eretici, iar aceștia erau arși pe rug. Foarte multe crime comise în numele credinței, foarte multe victime lăsate în urmă. Iar pe lângă asta, să nu uităm tortura. Care era dintre cele mai sofisticate. Totuși, de data asta, Angelo nu trebuie să tortureze pe nimeni, ci să aducă la Vatican o scriere ce poate pereclita soarta creștinismului. Necromiconul sau Cartea Morților este o scriere a Satanei, ale cărei puteri nebănuite poate distruge lumea așa cum o știm noi.

Însă Angelo nu se mulțumește cu atât, ci caută răspunsuri. Răspunsuri care îl vor costa, care se ascund de el. Iar atunci când le află, îi schimbă viața. Dar Angelo comite greșeli care îl vor costa pe viitor. Deși Inchizitor și în slujba Vaticanului, cunoaște dragostea și plăcerile trupești.

Ideea bună, dar personajul un pic deplasat

Ideea cărții chiar mi s-a părut ok, avariat un pic față de celelalte cărți citite pe această temă. Însă mi s-a părut că Patricio Sturlese a vrut să creioneze un personaj slab și plin de probleme. Din punctul meu de vedere, Angelo nu e chiar un tip nici deștept, nici charismatic. Plus că se lasă tentat cam mult și cam ușor. Și o să vedeți voi că ce face nu e prea moral. Dar vă las să descoperiți mai multe citind cartea!

Taina inchizitorului mi-a fi plăcut mult mai mult dacă nu se pierdea în detalii. Sunt cam multe pagini și cam puțină acțiune. Ideea e bună, însă construcția lasă un pic de dorit. Totuși, merită să îi dați o șansă!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *