Amintiri din concediu – partea 1

Neața bună tuturor! Îmi vine greu să-mi reiau programul de scris zilnic, duminică și ieri am cam lenevit, recunosc, mai degrabă am preferat să profit de sărbătoare și să mă plimb sau să stau în pat. De azi am revenit la muncă, sper să îmi intru repede-n ritm, că e cazul să mă mobilizez. După trei săptămâni acasă, e greu, dar dacă e musai… ce să facem? Tot caut apartament, nu găsesc nimic pe placul meu, chiar suntem într-o situație cam urâtă. Am rămas cu amintiri din concediu, mai evadez din când în când din probleme și încerc să trec peste. Viitorul nu prea are nicio culoare, ba chiar am primit ceva vești mai puțin bune, dar să sperăm că se rezolvă. Azi vreau să vă povestesc puțin din concediu, mai exact cam primele 3 zile.

Am plecat luni, dis de dimineață, fiind un pic speriată de serpentinele ce mă așteptau. N-am mai mers până acum pe drumuri de munte, ci doar la drum întins, fără prea mari obstacole. Dar am încercat să mă mobilizez, să gândesc pozitiv, dacă restul lumii poate, eu de ce n-aș putea? Mai greu a fost pe zona Lepșa, dar la Târgu Secuiesc, la primul popas, deja eram în formă!

Prima oprire pentru vizite a fost la Cetatea Rupea. A fost foarte fain acolo, o priveliște minunată, s-a renovat mult, dar bine au făcut! Mă bucur să văd că mai sunt și locuri unde există implicare! Din ferestrele cetății se vedea orășelul, era foarte, foarte frumos! Dacă ar vorbi, cred că și zidurile ar depăna o mulțime de amintiri.

În Sighișoara ar trebui să fac un articol separat, atât de frumos a fost! N-am fost niciodată pe acolo în calitate de turist, să am timp la dispoziție pentru vizite. Cetatea e absolut din altă lume, mi se pare fascinant să locuiești acolo. N-am pozat pe telefon decât cidrul bun pe care l-am băut (și pe care nu l-am văzut în magazine), dar și bunătățile pe care mi le-am luat. Am început timid – dulceață de afine roșii și o ciocolată de casă cu fructe. Nu voiam să mă dezlănțui chiar din prima zi. Oricum, multe poze sunt pe aparat, pe măsură ce le mai descarc, vi le arăt!

Am ajuns până în Sighetul Marmației și tare mult ne-am mai învârtit până să aflăm ce e cu clădirea asta mare, în stil gotic. Până la urmă, ne-am luminat – e o biserică reformată. Sau mai bine zis, cred că a fost. Nu era niciun panou informativ, nimic. Nicio ușă deschisă, tare ciudat mi s-a părut!

Cu amintiri puternice am plecat din Memorialul durerii din Sighet. Mi s-a părut ceva… cutremurător! Acolo a fost o importantă închisoare din perioada comunistă, și să vezi toate acele celule.. te marchează! Am citit și despre experimentul Pitești, și despre deportările în Bărăgan, am văzut celulele în care au murit Iuliu Maniu și Brătianu, a fost.. deosebit! Pe ziduri sunt scrise numele celor care au murit acolo, iar lista se completează pe măsură ce sunt deschise arhivele.

În Muzeul Etnografic am văzut ceramică, țesături, obiecte de lemn și multe costume. Am vizitat și Muzeul în aer liber, unde sunt case de pe tot cuprinsul Maramureșului, construcții din lemn, câteva din ele și cu mobilierul aferent. Cazarea într-un sătuc de lângă Sighet a fost cea mai frumoasă dintre toate! Dar despre cazări… în altă postare, să vă zic mai pe larg ce și cum.

Am foarte multe de povestit, nici nu știu cum să le împart! Oricum, vreau să vă dau câteva sfaturi în zilele ce urmează și despre cazare, despre drumuri, obiective… sunt câteva lucruri pe care e bine să le știți. Cum să rămâneți cu amintiri frumoase după un concediu, să nu vă treziți în niște coșmaruri de care nu mai scăpați… am mai auzit cazuri de camere infecte, de cheltuieli peste limită… concediul trebuie să fie frumos, nu la întâmplare! Mai povestim în zilele ce urmează! S-aveți zi frumoasă!