Ziua bună, oameni faini! O nouă zi, o nouă carte. În afara sferei mele aparente de interes. Dar 2020 a fost atât de imprevizibil în ceea ce privește lecturile. Astfel că am citit cam toate genurile și nu pot spune că am fost dezamăgită de cărți. Am citit fix ce mi-a picat în mână și m-am delectat cu fiecare pagină. Cam așa s-a întâmplat și cu Iubirea care a rupt lumea în două. Am luat-o inițial din curiozitate, mi s-a părut interesantă descrierea, dar ceea ce aveam să găsesc în paginile ei m-a făcut să plâng pe final. Emily Henry a scris mai mult decât o poveste între adolescenți, deși așa poate părea la prima vedere.
Natalie este o tânără ce termină liceul și are o viață tipică pentru orice adolescent – școală, familie, un prieten care o pune mai presus decât orice. Dar ea este vizitată de o entitate necunoscută căreia îi spune ”Bunica”. Aceasta îi spune tot felul de povești despre adevărata sa origine și într-o seară, la ultima vizită, îi dă un ultimatum de trei luni pentru a salva pe cineva. Natalie știe că este ceva în neregulă cu ea din cauza viziunilor cu această persoană, dar atunci când casa ei este în altă culoarea față de cum o știe sau când se trezește în alt loc față de cum era cu 5 secunde în urmă, lucrurile scapă de sub control.
Cum poți salva o iubire din altă lume?
Atunci când Natalie îl întâlnește pe Beau, el experimentează aceleași stări ca ea. Viețile lor se întrepătrund, deși trăiesc în lumi diferite. Cum poate supraviețui povestea lor și cum se pot întâlni într-o singură lume? Sunt atât de multe întrebări, atât de puține răspunsuri, iar soluțiile aproape inexistente. Finalul m-a întristat teribil, Natalie este pusă în fața unei alegeri pe care nu i-aș dori-o nimănui.
O carte interesanta,mulțumim!
O carte superba 😉
Buna! Am o mica nelamurire. Pana la urma, cartea are un final fericur, in sensul ca cei doi au un viitor impreuna? Intreb asta fiindca m a cam derutat putin ultimul capitol, in care era un fel de poveste spusa de Bunica despre sacrifciul lui Natalie.
e cu dus si intors. sa zicem ca eu am perceput finalul ca fiind deschis tuturor posibilitatilor