Cartea săptămânii – Moartea demonului

Ziua bună tuturor! Pentru azi nu am făcut nicio poză, deci articolul de beauty va apărea mai târziu, după ce ajung acasă. Momentan, am pregătit pentru voi recenzia unei cărți. Moartea demonului este ultima carte a lui Anne Holt apărută la noi, tot la Editura Trei. Nici nu vă imaginați cu câtă nerăbdare am așteptat-o. Și am văzut că mai e o noutate, deci pentru octombrie, sigur aceea va fi alegerea mea. Cum să mă despart de cărțile polițiste ale autorilor nordici? Nu pot!!!

.iți bine că Anne Holt e una din autoarele mele preferate. Și asta pentru că știe să creeze personaje complexe, care nu-și urmează un scenariu bine stabilit, ci evoluează de la carte la carte. Așa și Hanne Wilhelmsen. Moartea demonului e a treia carte din serie, din păcate la noi au apărut alandala și nu sunt nici măcar toate, dar trag speranțe! Cartea e din 1996, deci are 20 de ani de la apariție. Are aceeași copertă distinctivă, am alăturat-o deja colecției din bibliotecă. Dar să vă introduc puțin în acțiune.

Agnes este directoarea unui orfelinat unde ajunge Olav, un băiat de 12 ani, mai plinuț, introvertit, cu stări schimbătoare de dispoziție. Deși are o mamă, Protecția copilului a considerat că nu poate avea grijă de el, așa că l-a orientat spre acest loc. Încă de mic, mama sa și-a dat seama că e ceva în neregulă cu el, având o furie mocnită și manifestându-se violent. Totuși, aceste lucruri nu se întâmplau mereu, iar uneori era chiar atent și amabil. Mama încearcă să ceară ajutor, dar nimeni nu-i susține bănuielile legate de o afecțiune a creierului. La scurt timp după ce Olav ajunge la cămin, Agnes este găsită în biroul ei cu un cuțit înfipt în spate, iar copilul dispare. Hanne trebuie să rezolve și acest caz, lămurind dacă Olav este de vină sau nu.

Din punctul de vedere al copilului și al mamei, povestea mi s-a părut destul de emoționantă. Și asta pentru că mama sa povestește că el mereu a fost diferit și respins de toată lumea, descurcându-se singuri. Mi se pare un pic tragic și știu că am mai citit undeva acest laitmotiv al băiatului supraponderal. A mai fost o carte cu ceva de genul, dar nu știu să spun care. Oricum, Hanne se ridică la înălțimea așteptărilor. Îmi place de ea că dă dovadă de o perspicacitate ieșită din comun, dar îmi displace faptul că-și ascunde orientarea sexuală și nu recunoaște relația cu Cecile de față cu colegii săi. Acest lucru se va întâmpla într-un volum ulterior, pe care deja l-am citit.

Moartea demonului este o carte polițistă reușită, dar recunosc, mi-ar fi plăcut mai multe pagini. Am citit-o pe nerăsuflate. Simțeam nevoia unui autor nordic. Nu uitați să treceți și pe la Claudia, citește și ea!