Neața bună, oameni dragi! Vă spuneam despre cartea primită de la Editura All pentru completarea unui chestionar, sunt sigură că mulți dintre voi au profitat de ocazie și din ce-am văzut, cam toată lumea a primit tot acest titlu. Poate că nu v-ați apucat încă de citit sau poate nu v-a atras titlul (la mine așa s-a întâmplat), poate credeți că nu e genul vostru de carte, așa că am zis să încerc să vă conving că merită. Pentru că merită, are o profunzime pe care n-o au multe cărți. ”Până și câinii”, deși nu are nici 200 de pagini, spune în ele mai mult decât altele în 500.

IMG_20160303_154033”Într-o zi geroasă dintre Crăciun și Anul Nou, doi polițiști descoperă cadavrul unui bărbat într-un apartament mizer. Cunoscuții bărbatului însoțesc cadavrul la morgă, apoi asistă la disecție și la incinerare, în vreme ce rememorează episoadele importante ale propriilor vieți, desfășurate în marginea societății. Drogați și alcoolici, vulnerabilii și indezirabilii prind glas, dând la lumină o elegie în care se înnoadă speranțele, dezamăgirile, prieteniile și poveștile de iubire ale unor oameni cât se poate de obișnuiți. ” După ce am citit descrierea de pe copertă, jumătate din mine se aștepta la ceva polițist, iar cealaltă jumătate se aștepta la ceva groaznic, fără noimă. M-am apucat de citit cam tras, împins, fără chef.

Cartea debutează cu găsirea cadavrului lui Robert, un tip delăsător, care trăia în condiții greu de imaginat. Cunoscuții săi asistă la absolut toate etapele constatării și a transportării la morgă, la pregătirea înmormântării, depănând între timp diverse amintiri. Ei au în comun un lucru important: absolut toți sunt dependenți de droguri. Și nu acest lucru ar fi cel mai zguduitor, ci analiza vieții lor, care pare la fel cu cea a oamenilor normali, cu această mică excepție – lupta pentru următoarea doză și renunțarea la orice pentru un smac.

Autorul face analiza fiecăruia și descrie iubirile personajelor, sacrificiile pe care trebuie să le facă fiecare pentru a găsi un adăpost, pentru a mânca, prietenia dintre ei, problemele cu ceilalți, dar mai ales dorința pentru încă un fum, o înțepătură sau o țigare. Mie mi-au plăcut două lucruri la această carte: poate vă par macabră, dar sunt fascinată de descrierea cadavrului și de inciziile care se fac la morgă, de analiza organelor, de studiul corpului pentru a descoperi cauza morții, dar și de evoluția sa în timp, de stările naturale prin care poate trece un corp într-o perioadă de timp după moarte; de asemenea, mi-a plăcut cum personajele se destăinuie fără rețineri, nu se ascund, ci spun exact ce simt. Știu că drogurile sunt periculoase, dar parcă să citești despre asta are un puternic impact emoțional asupra ta.

”Până și câinii” este o carte profundă, exact cum am spus deja. Nu ai cum să nu rămâi marcat după imaginea unui om care-și caută vena cu disperare pentru a simți acea stare de euforie, pentru că altfel simte că nu are pentru ce trăi. Pe aceeași temă, urmăriți și ”Droguri SRL” pe National Geographic, este o ilustrare cruntă a realității. Drogurile sunt o mare problemă a zilelor noastre, e adevărat, e alegerea persoanelor, dar să nu uităm că fiecare are o viață, fiecare este om și fiecare are dreptul la ajutor. Toți avem vise, speranțe, ne dorim ceva și facem totul pentru a-l obține. Doar că uneori, prioritățile sunt greșit plasate…

Hai să ne înveselim și să vedem despre ce carte ne povestește azi și Diana. Zi frumoasă să aveți!

4 Replies to “Cartea săptămânii – Până și câinii (Jon McGregor)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *