GabytzaRockPrima carte a lui Alex Michaelides mi-a plăcut la nebunie, astfel că atunci când a apărut a doua sa carte, nu am putut să o ratez. Asta după ce am citit multe păreri cum că nu s-ar ridica la nivelul Pacientei tăcute. Și aici cam pot fi de acord… Dar asta nu înseamnă că Fecioarele nu e o carte bună, ba din contră. Te ține în suspans, la fel ca prima apariție, e plină de mister, dar sunt unele treburi previzibile. Totuși, per ansamblu, pot spune că este o carte reușită.
Mariana Andros este o psihoterapeută ce a trecut prin mult prea multe lucruri. Pierzându-și soțul, e ca și cum și-ar fi pierdut jumătate de suflet, dar și sprijinul ei în viață. O dată cu aceste probleme personale, apar și problemele în relațiile cu ceilalți. Asta până în ziua în care nepoata ei, Zoe, o anunță de moartea unei colege de-a sa.
Mariana e ferm convinsă că profesorul Edward Fosca e un ucigaș. Ceva din el nu îi place, de aceea revarsă peste el fiecare bănuială. Iar ce o intrigă mai tare e că există un grup de fete, numit Fecioarele, ce îl venerează pe profesor. Și culmea, tocmai membrele acestui grup încep să moară pe capete…
Alex Michaelides nu a renunțat la răsturnările de situație, la mister și la treburile alambicate. Însă nu pot să contest faptul că Pacienta tăcută a fost o carte mult mai bună, iar cel puțin finalul m-a lăsat cu gura deschisă. Aici a fost ceva de genul ”WTF?”, dar cam cu neîncredere. Deja mă plictisisem de jocurile de-a șoarecele și pisica…