O zi în județul Buzău – Focul Viu și Trovanții

Ziua bună tuturor! Astăzi vă povestesc un pic despre escapada de sâmbătă pe care am avut-o, ca urmare a timpului frumos de care încă ne bucurăm. Deși toată săptămâna a fost frumos și cald, sâmbătă dimineața ne-am trezit cu ceață și răcoare, fapt ce m-a cam dezumflat. Însă am hotărât să plecăm, totuși. Și am ales județul Buzău, că tot sunt atât de multe obiective de văzut acolo. Orașul l-am străbătut doar în treacăt, însă în județ nu prea am ajuns. Dar să știți că sunt multe de vizitat! Toată treaba e să aveți mașină 4×4, de preferat. Vă zic din start, drumurile sunt extrem, extrem de proaste. Asta ne strică pe noi… și țara asta faină! Infrastructură zero barat!

Cred că dacă mergeam pe la Buzău era mai ok, însă GPS-ul ne-a dat pe rută ocolitoare, ceea ce ne-a băgat prin județul Brăila, apoi prin tot felul de drumuri neasfaltate din județul Buzău. Inițial am ajuns la munții de sare de la Lopătari, unde ai o priveliște tare faină, iar apa e super sărată (pe testate!). Într-un final, după multe înjurături, am ajuns la Focul Viu, destul de dificil de găsit, de altfel. Dacă nu găsiți săteni în zonă, să vă ajute, nu aveți șanse. Mergeți doar până într-un punct cu mașina, apoi pe jos. Și aveți un pic de mers, dar grijă mare, drumul e un pic abrupt. Focul ăsta viu e de fapt o scurgere de gaze la suprafața pământului, care ard. E tare fain, e ca un șemineu natural, lângă ele e tare cald și plăcut!

Trovanții sau Babele din Ulmet

Acestea sunt niște formațiuni crescute în diferite, forme, similare cu Babele din Bucegi. La fel, e ceva de mers până la ele de la parcare, însă până acolo te mănâncă drumurile! Recomand să mergeți pe ruta Brăila – Buzău – Măgura, sau orice alt oraș – Măgura. Adică dinspre Trovanți spre Focul viu, de la Ulmet spre Lopătari, nu invers, că vă distrugeți mașina. Eu oricum cred că a început să bată deja ceva la ea, că am zguduit-o serios. Plus că trebuie spălată, e jale ce e pe ea. La Trovanți e fain, e de urcat, e peisaj frumos, se văd culori, e fain, e natură pură. Și sunt și oameni cu diverse chestii bune de mâncat și de băut pe acolo – localnici, cred. Noi am luat o țuică cu banane și o cofeinată, dar și dulceață de nuci verzi.

Merită din plin o astfel de ieșire, mai ales toamna, când culorile sunt de vis! Totuși… drumurile ne omoară, repet. Grijă mare cu mașina. Dacă aveți una mare, e ok. Dacă nu, e greu de ajuns, faceți mult (150 km se fac în vreo 3 ore) și vă rupeți sigur ceva pe dedesubt. Păcat, pentru că potențial există! Sunt locuri minunate. Păcat că se ajunge greu…  Ca și pont, între Ulmet și Lopătari găsiți și faimoasa pensiune Lacul Zânelor. Am trecut pe lângă ea, însă părea cam pustie… Voi pe unde ați mai fost în ultima vreme? Ce alte locuri faine, dar cu drumuri bune, mai recomandați?