Am tot căutat cartea asta de ceva timp și chiar eram curioasă de ea, ținând cont că îmbina două pasiuni de-ale mele – cafeaua și cărțile. Titlul a fost decisiv în alegerea cărții, deși nu am citit mai nicio descriere până nu am dat de ea. Deci habar n-aveam ce gen e, despre ce e vorba, cât de amplă e. Oamenii fericiți citesc și beau cafea mi s-a părut la început mai mult o filosofie, un mod de viață, nu am pornit de la premisa că e doar o carte.

Diane este o femeie ce pierde ceea ce este mai important în viața ei – pe fiica ei, Clara, și pe soțul ei, Colin. Aceștia mor într-un accident rutier și viața ei pare că s-a sfârșit. Diane se neglijează pe sine, refuză să meargă mai departe, nu se mai ocupă nici de cafeneaua ei – Oamenii fericiți citesc și beau cafea, de unde și numele cărții. Credeam că ea e dependentă de cafea și de cărți, dar numele vine de la afacerea interesantă pe care a pus-o pe picioare. Prietenul ei cel mai bun, Felix, e alături de ea non-stop, dar asta nu ajută.

Totul se schimbă într-o clipă, când ea decide să-și onoreze cumva soțul și decide să plece în Irlanda, o țară pe care el își dorea s-o viziteze. Felix încearcă să o împiedice, dar Diane e neclintită. Acolo o întâlnește pe Agnes și pe soțul ei, Jack, care îi oferă un loc unde să stea. Irlanda o fascinează destul de repede și aici învață să lase durerea în urmă. Bineînțeles, cum dragostea e omniprezentă, trebuie să apară și aici un element perturbator. Și asta chiar în persoana nepotului bătrânului cuplu, Edward. Inițial un om arogant și foarte dificil, acesta se transformă încet în prezența pariziancei. Lucrurile se cam precipită atunci când apare fosta lui, Megan, iar Diane e pusă în fața unei alegeri. Oare unde se va îndrepta? Va alege să rămână în trecut sau să zboare spre viitor?

Subiectul cărții se leagă în special de puterea de a depăși momentele dificile. Îmi place evoluția Dianei, felul în care învață să facă față și cum împacă amintirea celor dispăruți cu ceea ce trăiește în prezent. Nu uită, dar nici nu mai rămâne în trecut. Și cum o mână spală pe alta, cred sincer că prezența lui Edward era necesară. Și el este un personaj destul de misterios, dar potrivirea cu Diane îi dă și cititorului o stare de bună dispoziție și de melancolie.

Oamenii fericiți citesc și beau cafea este o carte destul de simplă, nu filosofia care credeam în primul moment. Doar că este scrisă atât de fain și de cursiv, încât e imposibil să n-o îndrăgești. Nu ai nevoie de mai mult de 2 ore pentru a parcurge acțiunea. Și sigur vei tânji și după al doilea volum! Voi ați citit-o?

8 Replies to “Recenzie – Oamenii fericiți citesc și beau cafea

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *