Recenzie – Ardei iuți (Doina Popescu-Brăila)

Neața bună, oameni frumoși! Încă o zi până la mare și presimt că nu o să am timp deloc să citesc acolo. Nu mi-am propus un weekend agitat, ci mai degrabă unul mai calm, cu plajă și mult…Aki! O să fie tare fain, azi vreau să văd dacă îi pot scoate pașaport și pot traversa la vecinii noștri, vreau să ajung la ferma de midii de la Dalboca. Dar asta doar dacă rezolv cu el. În concediu am avut parte de Zilele Brăilei, un eveniment mai colorat și mai animat ca în alți ani. Mi-a lăsat o impresie tare bună și m-a bucurat Târgul Anticarilor desfășurat pe Regală. Umbreluțele au dat un aer tare chic și sper să le mai păstreze! Pe lângă tot felul de obiecte, am avut ocazia să o cunosc și pe scriitoarea Doina Popescu-Brăila, brăileancă de fel, inițiatoare a campaniei Ambulanța pentru literatură.

Ardei iuți este un roman polițist, deși nu poți spune că se pliază perfect pe gen. Și nici nu e doar atât. În prefață ni se spune că autoarea are talentul de a povesti, iar acțiunea e presărată cu scene comice. Într-adevăr, gen polițist e mult spus, Ardei iuți e mai degrabă o poveste. deși sunt pe puțin 20 de personaje, fără să exagerez, și la un moment dat ai impresia că-i cam încurci, pe parcurs te deslușești.

Eu m-am pierdut un pic în forțele polițienești, i-am încurcat pe Bubuici cu Sultan și viceversa, dar ideea am prins-o – un cunoscut și incomod ziarist este asasinat, iar poliția trebuie să descopere asasinul. Simplu, nu? De la asta se pleacă în mod normal. Dar atunci când intervin popi, colegi de serviciu, logodnice pocăite și lesbiene… serios că iese o nebunie! O să vă întrebați ce legătură au între ele, dar asta nu puteți afla decât citind cartea.

Am luat și al doilea volum, în același timp, deși nici măcar nu știam dacă îmi va plăcea acesta. Dar instinctul meu a fost bun! Stilul Doinei Popescu-Brăila este lejer, fără să se piardă în detalii inutile. plus că acțiunea e presărată cu vorbe de duh, cu expresii, și mi-a plăcut tare mult să văd orașul nostru pomenit. Știu, nu sunt brăileancă get-beget, dar sunt adoptată!

Doina Popescu-Brăila are mai mult cărți publicate (peste 10) și o să încerc să mai fac rost din ele, pentru că am o afinitate pentru stilul ei. Mi-a plăcut! Simplu, la obiect, amuzant, ușor de citit, toate s-au îmbinat așa cum trebuie. Voi ce scriitori locali ați mai descoperit în ultima perioadă?