Ziua bună, oameni dragi! Dacă tot am timp berechet și condiții, nici nu mă gândesc să nu citesc cât de mult pot! Mă îndrept, ca de fiecare dată, către cărți polițiste, dar nu refuz nici un young adult sau vreun horror. Dar să vă povestesc despre cartea de azi – Arta crimei. Mie mi s-a părut o carte subțirică, dar de-a dreptul fascinantă!

arta crimeiArta crimei e o carte care face parte dintr-o serie, după cum am sesizat mai târziu. Inspectorul Pendragon este personajul principal, un tip de trist, dacă mă întrebați pe mine, și nu prea sociabil. Adică, mai exact, cam ca toți inspectorii de genul său. Dar când găsește acest cadavru… sigur n-a mai văzut așa ceva! În urma unei expoziții de tablouri, criminaliștii găsesc o reproducere după o lucrare celebră. De fapt, se pare că asasinul a copiat toate detaliile – victima are o gaură în față, iar în acel loc se află un măr. Urmează alte cadavre, care par tot copii după tablouri celebre ale unor pictori suprarealiști.

Crimele par să nu se lege, dar în paralel, cartea dezvăluie câteva scrisori ale unui criminal în serie care a activat cu mulți ani în urmă în Whitechapel, în Londra. De fapt, criminalul celebru este chiar Jack Spintecătorul, a cărui identitate nu a fost niciodată descoperită. Problema e că nu vezi asemănarea nici cu aceste crime înfăptuite cu mult timp în urmă. N-ai niciun indiciu despre cine și de ce ar comite aceste atrocități. Inspectorul Pendragon este nevoit să facă conexiuni între arta picturilor și crimele comise.

Arta crimei – părerea mea

Sincer, mi-a plăcut maxim această carte! De aceea a și primit 5 stele pe Goodreads! M-a fascinat! Sunt descrieri fabuloase ale crimelor, detalii macabre, șocante, dar care te transpun în acel univers. Am descoperit , după cum spuneam, că e o întreagă serie cu inspectorul Pendragon, pe care abia aștept s-o cumpăr. Michael White are în portofoliu câteva titluri foarte interesante, și am sesizat că multe dintre ele își leagă acțiunea de fapte istorice sau ritualice. Ca și în Arta Crimei, unde Jack Spintecătorul, maestrul acelei perioade, a devenit punct de reper pentru zilele noastre. Tot așa, alte crime se leagă de familia Medici, de familia Borgia, dar și de marele Newton. Imaginația acestui autor e tare bogată și abia aștept să citesc și celelalte cărți. Cred că nu mă voi plictisi.

Deci, am o nouă pasiune 😀 Voi ce mai citiți în ultima vreme?

32 Replies to “Recenzie – Arta crimei (Michael White)

  1. Intre un roman de dragoste si un roman polist voi alege pe al doilea. Cartile politiste ma fac sa rationez mai mult, sa-mi dau cu presupusul si cu greu ma abtin sa nu citesc sfarsitul

  2. Ma capteaza recenziile tale! Ai gusturi tare bune. Eu acum citesc Jane Eyre, dar vreau sa incep cat mai curand aceasta carte.

  3. Eu in perioada asta citesc „Magicianul”, de John Fowles. Am senzatia ca nu se mai termina :)). Am citit 500 si ceva de pagini din ea si tot mai am putin peste 200.

  4. Da, e o carte speciala, vreau sa o citesc cat mai curand. Interesant insa, pt mine, e ca mie Libris mi-a spus sa fac recenzii de 5-600 de cuvinte, si vad ca altii scriu mult mai putin.

  5. Cărțile polițiste nu sunt exact genul meu, în schimb la filme de acest gen m-am uitat mai mult. Oricum, cred că te ține în priză pe tot parcursul lecturării.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *