GabytzaRockCartea Balamuc la București mi-a atras atenția prima dată după titlu, apoi după autor. Mi s-a părut ciudat ca un autor cu un nume românesco-francez – Sylvain Audet-Găinar, să scrie despre București. De fapt, autorul s-a născut în Franța, însă a locuit și a predat în România, fiind fascinat de țara noastră. Cartea nu este foarte mare, însă îmbină fain umorul cu situațiile neprevăzute, iar rezultatul e unul ușurel, însă captivant! Trebuie să recunosc că nu mă așteptam la o asemenea poveste, nici la ironia prezentă. Chiar a fost o idee bună! Nu e o carte polițistă în adevăratul sens al cuvântului, însă câte se pot lăuda cu asta? O dată ce rezultatul e cel scontat, înseamnă că s-a făcut treabă bună!
Arthur este un tânăr francez de 30 de ani, care moștenește întreaga avere a unchiului său din București. Însă mama sa, sora acestui unchi, a tăiat orice legătură cu România și cu oamenii de aici. Așa că Arthur se găsește într-o poziție ciudată, de a veni într-o țară necunoscută, într-un oraș ciudat, căutând informații despre un om pe care nu l-a cunoscut niciodată. Căutările sale par să deranjeze pe cineva, astfel că se trezește atacat pentru investigația pe care o întreprinde.
În același timp, Arthur pare a fi un tip destul de naiv, obișnuit poate cu alt stil de viață. Însă în România, vecinii știu totul! Asta mi-a plăcut poate cel mai mult, descrierea fină făcută nouă, ca popor. Da, avem tendința să stăm să spionăm, să știm tot despre toate, să avem o părere despre orice. Din acest punct de vedere, cartea e savuroasă! Totodată, Arthur întâlnește și oameni buni, care îl vor ajuta în căutările sale. Din punctul meu de vedere, Balamuc la București e chiar un titlu potrivit, dat fiind faptul că ceea ce se întâmplă în carte e o buluceală de nedescris!