Ziua bună, oameni faini! Ne pregătim de sărbători, mai e o săptămână jumate până la Crăciun. Eu tot cu gândul la cărți, ca de obicei, și nu numai. Aș mai vrea o ninsoare, ca să fie tabloul complet, însă se mai lasă așteptată. E o vreme de toamnă târzie, cu ceață și umezeală, dar lucrurile cred că se vor mai așeza. Astăzi vă vorbesc despre a 11a carte din seria Helen Grace – De-a șoarecele și pisica. Găsiți recenziile tuturor volumelor pe blog la căutarea Arlidge. Omul e genial, am mai spus-o, o repet, e una din cele mai longevive serii citite de mine. Și mai ales, e o serie care mă fascinează, aștept cu nerăbdare în permanență următorul volum. Helen Grace e un model, cu toate defectele ei și cu toate nebuniile. Pur și simplu e genul de antierou deghizat în erou.
M.J.Arlidge a creat o eroină cu de toate – calități și defecte care se anulează unele pe celelalte și îi atrag numeroase antipatii, dar și admirația celorlalți. În al 11lea volum, avem de-a face cu un nou ucigaș. Pe lângă asta, amenințarea asupra inspectorului Grace planează tacit. Ea trebuie să își protejeze viața și să conducă și o anchetă complicată. În plus, șeful ei direct o vrea afară din poliție. Iar Helen are mult prea multe pentru care să își mai facă griji.
De-a șoarecele și pisica urmează firul unor crime sadice. Familii distruse, aparent fără motiv. Victime diverse, ce par să nu aibă legătură una cu cealaltă. Trebuie să găsești punctul comun. Dar cum faci, atunci când el pare să nu existe? Poate nu e cea mai potrivită carte de sărbători, când teoretic citim despre lucruri plăcute, însă vă zic sigur că un pasionat al genului o va aprecia.
Mulțumim frumos pentru recenziie și recomandare.
Mulțumim pentru recenzie .
Mulțumim pentru recenzie