Ultima carte primită de la Libris este Justiție divină, care se învârte în același cerc al Vaticanului, după cum sugerează oarecum titlul. Conexiunea cu religia este evidentă, însă cu ceva elemente de ficțiune. De data asta, religiozitatea se împletește cu lumea francmasoneriei, ceea ce inspiră câteva elemente interesante. Cartea e destul de micuță, însă suficient de curpinzătoare, uneori (la început mai ales) chiar enervantă și ciudată. Cel puțin eu abia după ce am trecut de primele 50 de pagini pot spune că am reușit să intru în subiect. Însă m-a prins și chiar mi-a plăcut la final. Totuși, valul acesta de cărți gen Codul lui DaVinci și subiectele similare nu mi se pare că aduc ceva nou în literatura universală.
Roma, 13 iulie 1881. Cortegiul funerar ce duce trupul Papei Pius al IX-lea de la Vatican la biserica din San Lorenzo în Lucina este atacat. Participanții la atac se autodecorează cu o medalie inscriptionata: “Immortale odium et numquam sanabile vulnus”.
Peste mulți ani, cadavre încep să apară fără a descoperi făptașii. Crime odioase, îndreptate se pare spre acei ”antieroi” din atacul asupra Papei. Don Gaetano Alicante, fost polițist, actual preot, demarează o anchetă pe cont propriu, alături de finul său, don Nicola. Îndemnați de mai marii Bisericii catolice, cei doi vor descoperi lucruri uimitoare în călătoriile lor. Totodată întâlnesc un comisar ce face parte din masonerie, care investighează la rândul său aceleași crime. Ei fac echipă și încearcă să găsească vinovatul.
Cartea explorează un subiect nou – acela al masoneriei. Cine sunt masonii, ce fac ei, acestea sunt detalii care nu se dezvoltă prea mult, însă aflăm că ei nu cred în Dumnezeu, deci sunt împotriva Bisericii Catolice. Ritualurile și normele lor sunt însă destul de interesante.