Recenzie – Memoriile unui motan călător

Ziua bună tuturor. Atunci când v-am arătat cărțile pe care le-am luat de la Libris luna asta, cineva mi-a zis că la finalul acesteia a plâns. În mintea mea nevinovată am crezut că e doar o carte cu pisici și atâta tot. Cât m-am înșelat! Țin minte că am mai citit-o o dată, acum câțiva ani, însă în format pdf, pe telefon. Și atunci, ca și acum, am plâns serios. Da, e o carte emoționantă, tristă, dar dătătoare de speranță. Memoriile unui motan călător e mai mult decât o carte de ficțiune, e balsam pentru suflet. E o carte relativ micuță, ușor de citit, dar atât de frumoasă. Dacă știam, nu o mai citeam. Întotdeauna mi se rupe sufletul când citesc despre animale. De când îl am pe Aki, nu mă mai uit nici la filme cu căței, decât dacă știu că e vorba despre o comedie.

Nana este un motan vagabond, care la un moment dat este lovit de mașină și este luat în casă de Satoru. Deși are posibilitatea să revină la viața sa afară, știe că Satoru ar fi mai fericit cu el, așa că decide să devină un motan de casă. Cei doi trăiesc ani buni împreună, dar la un moment dat, pleacă într-o călătorie lungă. Astfel, Nana ajunge să-i cunoască pe oamenii care i-au fost alături lui Satoru în diverse etape ale vieții sale.

Ajunge în diverse locuri, cunoaște și alte animale, neînțelegând de ce Satoru îi caută un stăpân nou. Povestea este emoționantă, iar finalul este de-a dreptul trist. Nu cred că am mai citit nimic din literatura japoneză, însă cartea asta a fost extraordinară. Din ce am citit, este și un film, însă nu mă voi uita, e mult prea dureros. Legătura dintre cei doi este extrem de profundă.

Cred că așa se întâmplă în cazul fiecărui om care are un animal de companie. Din punctul meu de vedere, ei nu sunt animalele noastre, sunt prietenii noștri, sunt parte din familie. Memoriile unui motan călător este disponibilă la Libris și v-o recomand din suflet, mai ales dacă aveți și voi un prieten patruped!