GabytzaRockM-am îndrăgostit de scrierile lui Mons Kallentoft din seria Anotimpurile, cam la primele mele romane ale autorilor nordici. Au fost printre primele apariții ale autorilor nordici mai mediatizate. Atunci când am văzut ultimul titlu, Privește-mă cum cad, am sărit în sus de bucurie, nemaiținând cont că nu prea seamănă descrierea actuală cu ceea ce am citit acum câțiva ani. Vorbim, de fapt, de o duologie cu acțiunea în Palma de Mallorca, adică lăsăm în urmă ținuturile reci și mergem pe o plajă extrem de faimoasă a lumii.
Tim Blanck este un tată ce și-a pierdut fiica de 16 ani, Emme, în Palma de Mallorca. Mai exact, a i-a permis să plece într-o excursie cu detele, iar de acolo nu a mai dat de ea. Dispărută de pe fața Pământului, Tim încearcă să îi refacă traseul și să descopere orice urmă ce l-ar ajuta să dea de ea. Renunță la familie, la soție, se mută în faimosul oraș și se angajează aici. Își face relații și se trezește implicat în tot felul de povești dubioase. Jobul său îl ajută să strângă informații și chiar dacă se învârte în cercuri dubioase, gen cu prostituție și droguri, ar prefera ca fiica sa să fie în viață.
Thriller sau ”poveste de cartier”?
Nu spun că Privește-mă cum cad nu este o carte interesantă. Ba chiar voi citi și a doua parte, că prima m-a cam lăsat în pom. Dar nu este nici pe departe un roman polițist cu răsturnări de situație inedite. Nu mai vorbim de crime sadice, ci de o lume a celor bogați, plină de vicii. Din păcate, e clar că nu se mai leagă de celelalte cărți. Nu este o carte mai rea, dar din punctul meu de vedere e mai liniștită, iar acțiunea nu mi s-a părut atât de aprinsă. Tim este un tată devotat, dar poate uneori prea mult e prea mult. Nu pot spune că părinții au fost de vină, nici că au circumstanțe atenuante.
eh, tu esti ca mine, vrei actiune, suspans, chestii care sa te tina lipita de acea carte. Nu se poate sa fie toate asa.