GabytzaRockZiua bună tuturor! După cum știți, îmi plac cărțile despre Al Doilea Război Mondial. Da, sunt dureroase, însă doar așa ne putem aminti nedreptățile care au fost făcute și putem onora eroii. Au fost vremuri extrem de grele, armata nazistă a făcut prăpăd în calea ei, iar rușii erau priviți ca eliberatori. Însă ce au eliberat și cât de mult bine au făcut? Era atât de greu să separi binele de rău în acele momente, mai ales din perspectiva unui copil. Pentru că autoarea cărții Zboară, buburuză, zboară! prezintă chiar copilăria ei în această carte. Iar un copil are cu totul și cu totul altă perspectivă față de un adult, înțelege lucrurile diferit și le trăiește cu altă intensitate.
Sfârșitul războiului găsește Viena în ruine. Au loc raiduri aeriene, se aruncă bombe, toată lumea este în haos. Toți au un buncăr, un subsol, în care se adăpostesc atunci când încep să sune alarmele. Christine are doar nouă ani. Nu înțelege faptul că trebuie să se adăpostească și să sufere. Nu înțelege de ce trebuie să stea în casă și nu poate explora orașul. Nu înțelege de ce mama ei este consternată atunci când nu o găsește.
Împreună cu familia ei se mută în casa unei bătrâne înstărite, pentru a avea grijă de ea. Aici, viața este mai ușoară, însă alimentele sunt numărate, iar teama nu dispare. Părerile în privința rușilor sunt împărțite – unii îi așteaptă ca pe niște eroi, alții ca pe călăi. Oare cum este, de fapt? Cum va fi când războiul se va sfârși? Viața copilei nu este ușoară, ea oricum are tendința de a nu asculta pe nimeni, însă oare va înțelege gravitatea situației? Sfârșitul războiului aduce tot haos. Aduce jafuri, furturi, disperare. Dar și speranța unui mâine mai bun.