Recenzii – FeminIN – Ioana, Adela, Mara

Ziua bună, oameni faini! Azi vă povestesc un pic despre colecția FeminIN a celor de la Editura Publisol, care au vrut să aducă femeia în prim-plan. ”Zece cărți de referință ale literaturii române. O pleiadă de personaje care, de două secole încoace, au canonizat o anumită viziune asupra femeii și feminității. Iubita, Ingenua, Inaccesibila, Mama, Fiica, Soția, Gospodina, Adulterina – tipuri umane care, în operele reunite în această colecție, capătă concretețe în măsura în care corespund unui anumit „ideal de feminitate“ stabilit ex cathedra de bărbați.” Din 15 aprilie le găsiți și la chioșcurile de presă, dar și pe site, unde puteți lua colecția completă sau titlurile care vă interesează. Eu am citit 3 din ele – Ioana, Adela și Mara, și mi-a părut bine că mi-am putut aduce aminte de literatura românească a secolului trecut.

Îmi lipsește al doilea volum, Rusoaica, pe care nu am citit-o, dar sigur o voi face, pentru că vreau să am toate titlurile din colecție.

Ioana – Anton Holban

Anton Holban nu mi-a fost un autor foarte cunoscut în adolescență, am dat peste el abia mai târziu, când deja mă îndreptam spre titluri străine. Am ajuns să citesc destul de târziu o carte a sa (după 30 de ani), dar mă bucur că am făcut-o. Deși, ca și carte, e destul de greuță și îmi amintește oarecum de Camil Petrescu și ale sale introspecții interioare. Ioana este femeia care a înșelat, care a avut o relație cu altcineva tocmai pentru a-și răni partenerul. Și totuși, trăirile celor doi sunt complexe, e un fel de dependență de care nu pot scăpa.

Ioana e o carte dificilă și poate plictisitoare pentru cine caută acțiune continuă. Ioana e mai mult de atât, e un roman psihologic foarte bun, care reflectează asupra problemei adulterului.

Adela – Garabet Ibrăileanu

Adela mi s-a părut o cartea ciudățică, deși este considerat cel mai bun roman de analiză psihologică. Emil, personajul principal, își relatează amintirile și gândurile referitoare la copilul Adela, devenită între timp domnișoară, sub forma unui jurnal.

Diferența de vârstă dintre cei doi este considerabilă, deși dragostea lui Emil pare a nu se concretiza. Dar prietenia din tinerețea lui evoluează, se transformă, idolatrizând o copilă ce devine femeie.

Mara – Ioan Slavici

Mara am citit-o și în liceu și știu că și atunci mi-a plăcut foarte mult. Aici avem deja două personaje feminine impunătoare – Mara și fiica ei, Persida. Fraza de început e deja refren și puteam să o recit în adolescență fără greșeală – ”A rămas Mara, săraca, văduvă cu doi copii, sărăcuții de ei, dar era tânără și voinică, și harnică și Dumnezeu a mai lăsat să aibă și noroc.” E un laitmotiv al romanului, care reflectă atât personalitatea Marei, femeie văduvă, cu doi copii după ea, dar care are un dram de noroc și știe să se descurce. Copiii, sărăcuții de ei, vor ajunge mari doar prin strădaniile mamei.

Persida, fiica Marei, are parte de o iubire ce îi întoarce viața pe dos, însă mama rămâne mamă, iar în momentele grele, tot Mara este alături de ea, indiferent de rușinea care i-a făcut-o.

Cărțile din colecția FeminIN înfățișează femeia în toate ipostazele ei. Seria o găsiți pe site-ul editurii Publisol, unde puteți lua câte 10 titluri sau pe fiecare în parte. Nu uitați și de seria de autor Haralamb Zincă. Pasionații de romane polițiste o vor aprecia! Voi spre ce gen tindeți?