Ziua bună tuturor! A trecut deja o săptămână de când ne-am întors din Bucovina și cred că e momentul să vă arăt mai pe îndelete cum a fost, unde ne-am cazat, ce am mâncat și ce am văzut. Eu mai am liber și azi, așa că sar peste haosul din oraș, din fericire. Nu zic că nu e ok toată agitația, însă rămân la ideea că dacă nu am mai merge cu mașina până la școala de lângă noi…ar fi un început! Am lăsat oarecum concediul în urmă (pe cine încerc să mint, tot la el mă gândesc și mă simt ca un copil înaintea începerii școlii) și încerc să mă mobilizez pentru ziua de mâine, dar știu că îmi va lua ceva să mă reobișnuiesc. Dar până una-alta, vă povestesc câte ceva despre Bucovina, o parte din țară unde toți ar trebui să ajungem măcar o dată în viață.

Ziua 1 – Botoșani

Am plecat luni, dis de dimineață, să parcurgem cei 350 km până la Botoșani. Am ajuns undeva la prânz, însă vremea a fost infernal de călduroasă. Au fost lejer 37-39 de grade, era imposibil să respiri. Am hotărât să ne cazăm, apoi să căutăm un loc să mâncăm. Era exclus să ne plimbăm prea mult, așa că ne-am îndreptat spre Cabana Stejarului, un loc cam la 5 km de oraș. Toate rezervările menționez că le-am făcut pe Booking cu ceva timp în urmă și le-am achitat, în afară de aceasta de la Botoșani și cea de la Suceava.

Cabana e de fapt un hotel, nu prea-prea, nici foarte-foarte. Nu e luxos absolut deloc, iar camera unde am fost noi cazați a fost foarte mică. Baia era lungă, însă foarte îngustă, în fața chiuvetei stăteai lejer cu spatele pe peretele opus. Nici nu excela la capitolul curățenie, recunosc. Partea proastă a fost că nu era aer condiționat, dar cumva am trecut de seara aceea. Restaurantul nu funcționa, ni s-a zis că va fi ok a doua zi, dar a doua zi noi deja plecam. Deși pe site scria că e funcțional și avea și opțiune de mic dejun. Nu a fost să fie. Am plătit undeva la 175 lei pentru acea noapte, nu a fost exagerat, însă na. Nici condițiile nu au fost wow.

Fiind luni, nu era deschis niciun muzeu, nicio chestie de genul. Am fost să vedem doar Lacul cu nuferi al lui Mihai Eminescu, care să mă scuzați, dar e o rușine… Nu înțeleg cum poate fi lăsat în paragină! Am fost și în parcul Mihai Eminescu, acesta era destul de drăguț. Nu am avut nimic wow de vizitat, abia seara am ieșit în centrul orașului și ne-am cam speriat. Multe fețe dubioase. Am ajuns la NOD House, un loc tare drăguț, singura chestie faină pe care am văzut-o în Botoșani. Poate nu a avut cine să ne îndrume, mă gândesc…

Ziua 2 – Suceava

A doua zi am plecat de dimineață la Suceava și bine am făcut. Am ajuns la 9 la Cetatea Sucevei, era destul de acceptabil afară. Aici, supriză, nu aveai voie cu animale. Chestie tare aiurea, e prima cetate unde nu am fost primiți cu Aki. Ba și un paznic disperat, care ne-a ieșit înainte de intrare să ne avertizeze că nu e voie cu el. Boah, începutul concediului în Bucovina era groaznic deja…

Cetatea e drăguță, renăvată, am mai fost aici și mi s-a părut ok. Am traversat și la Muzeul Satului Bucovinean, unde am putut intra cu Aki. Mi-a plăcut, deși începuse să se facă foarte cald. Însă căsuțele sunt ok, aranjate, era multă lume care făcea curat și avea grijă de ele. Am fost și în oraș la Muzeul Etnografic, răcoare, fain aranjat, multe exponate. Mi-a plăcut!

Am plecat spre Coliba Haiducilor să ne cazăm, tot undeva în afara orașului, la câțiva kilometri. Aici am plătit undeva la 230 lei și aveai și restaurant la parter. E o căsuță drăguță, în stil rustic, unde bineînțeles că am avut probleme încă de la intrare. Nu era nimeni la recepție, iar în momentul în care a venit un băiat, ne-a atras atenția instant să avem grijă cu câinele, că au avut probleme. Deja mă apucaseră toate cele… avem voie sau nu? După o ciocnire mai violentă din partea mea decât a lui, ne-a dat cheile și ne-am cazat. Camera a fost faină, curată, aveau și piscină afară. Mr a fost acolo, am avut voie și cu Aki, dar era mult prea cald.

Ne-am plimbat seara prin oraș, am admirat luminițele și am mâncat o înghețată demențială. Apoi ne-am retras la terasa de la cazare, am mâncat papanași și am băut o bere locală. A fost ok, răcoare, fără incidente.

Ziua 3 – Gura Humorului

A doua zi dimineață am înaintat spre vest, iar la prima oră am ajuns la salina Cacica. Este o salină încă activă, în exploatare. În mod normal nu ai voie cu animale, însă am găsit super oameni care ne-au lăsat cu Aki. Înăuntru e tare fain, salina e măricică, are o sală de sport, sală de bal, e frumos concepută.

Am plecat spre mânăstirea Voroneț, ca să nu zicem că nu bifăm și obiectivele de genul din Bucovina. Sincer, nu am fost profund impresionată. Am văzut și mânăstirea Humor, am avut aceeași senzație. Na, ce să zic, nu sunt cea mai religioasă persoană. În Gura Humorului a început să plouă, așa că ne-a retras spre cazare. Am găsit o căbănuță tip A la Capu Câmpului, destul de aproape. De fapt, erau 4 căsuțe de genul. Curtea nu era împrejmuită, exista și un foișor, era și răcoare… După 40 de grade la umbră, a fost vis. Am plătit 250 lei pentru o seară, mi-a plăcut ideea.

Din fericire, ploaia s-a terminat destul de repede și am reușit să plecăm spre complexul Ariniș. Aici m-am dat în Mega Tiroliana Bucovinei și mi s-a părut super! Tot complexul era fain, erau o mulțime de activități pe care le puteai face. Am mers și am mâncat la Lions, un restaurant local. A doua zi am vizitat înainte să plecăm și Parcul Hobbiților, care are fost o dezamăgire completă. După el, am ajuns la Muzeul Obiceiurilor Bucovinene, proaspăt mutat într-o nouă locație. Arată super și chiar recomand, mie mi-a plăcut enorm, înveți mai multe despre această zonă!

Acestea au fost primele 3 zile de perindări prin Bucovina, revin și cu partea a doua către voi! Restul călătoriei a fost mai lin, am avut zile pline și mă bucur că am ajuns și acolo. Voi ați ajuns în Bucovina?

6 Replies to “O săptămână în Bucovina – ce poți vedea (1)

  1. Am fost cu parintii cand eram mica pt ca tata era din Vatra Dornei. Anul viitor ne-am dori sa mergem si cu socrii, dar sa fie bebe putin mai mare.

  2. Mi-e tare dragă zona și tare dor mi s-a făcut de cum am citit că ai ajuns. Îmi pare nespus de rău că nu se vrea, că nu există implicare pentru a arăta adevăratul potențial. Sunt atâtea valori, încât pentru alții ar fi izvor nesfârșit de inspirație pentru atracții turistice și nu numai.
    Cu toate astea, totul e bine când se termină cu bine. Adică, ce bine că ai ajuns totuși în acea parte plină de istorie, cultură și cu o energie benefică extraordinară.
    Aștept partea a doua.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *