Mulți dintre noi avem probleme de care nu conștientizăm. Poate ne trezim din când în când dintr-o stare de visare profundă, unde avem o lume a noastră și ne închipuim tot felul de lucruri. Poate avem perioade în care suntem triști, deprimați, ne simțim singuri, pare că nimeni nu ne înțelege, iar probleme noastre capătă valori mai presus decât putem înțelege. Românii încă au o oarecare reticență față de așa-zisa terapie cu un psiholog. Ei îl confundă probabil cu psihiatrul și refuză să meargă la cabinetul său de teama de a nu fi catalogat drept ”bolnav psihic”. Dar știți care e diferența între un psiholog și-un psihiatru?
Psihiatrul va acționa mereu cu pastile. Rar când te ascultă și-ți dă sfaturi, el diagnostichează boli mintale, nicidecum chestii minore. Așa că la el nu apelăm decât cu simptome serioase. Dar psihologul este acolo pentru a ne debloca mintea. Nu ți-ar place ca cineva să fie lângă tine și să te asculte atâta timp cât vrei tu, fără a te judeca, ci cooperând cu tine pentru a găsi soluții? Da, prietenii sunt ok, dar ce te faci în momentul în care ei nu mai fac față, iar problema ta e un pic mai mare decât o pot ei duce? Un psiholog este acolo pentru a-ți elibera mintea, pentru a-ți alina sufletul și pentru a afla sursa problemei. Dialogul cu un psiholog este binefăcător!
Am trecut și eu prin chestii mai complicate, în care simțeam că nu fac față singură. În adolescență, ai mei au divorțat, așa că vă dați seama că mintea mea de copil n-a rămas indiferentă la acest lucru. În general, un copil e mai ușor de reparat, dar trebuie luat în calcul că totul se transpune în viața lui de adult. Așa că trebuie luate măsuri. Inițial am crezut că mă descurc singură, că n0am nevoie de ajutor. Dar începusem să mă închid în mine, să nu mai vorbesc, să nu mă mai exteriorizez. Și am primit o mână de ajutor chiar de la un psiholog în devenire. Un prof din liceu era student la această facultate și mi-a propus să stăm de vorbă, poate reușim să rezolvăm ceva. Rezolvarea minune nu există, dar această formă de terapie m-a ajutat să realizez că nu era vina mea.
Așa că atunci am constatat că ajutorul specializat face minuni. Și acum nu mai e cazul să ne gândim dacă oamenii ne vor judeca. Părerea altora e cea mai puțin importantă. Eu zic că e mai logic să te preocupe trăirile tale. Dacă nu ai timp să ajungi la un cabinet sau tot simți acea jenă, de ce nu încerci terapia online? Site-ul Webadviser oferă posibilitatea de a primi ajutor chiar la tine acasă.
Terapie online – pro sau contra?
Aș putea să-ți înșir până mâine avantajele acestei forme de terapie: nu te deplasezi, ai acces la specialiști din alte locuri, timpul nu e o problemă… Adică merită să încerci. Indiferent că ai probleme de suflet, vrei sfaturi despre parenting sau nutriție, aici e locul! Poți vorbi liber, ai confidențialitate… Și nu trebuie să fii pe fugă. Așa că așează-te în fața calculatorului și scrie. Pe tine ce te preocupă?
Nu sunt de acord cuterapia on line. Eu una as avea mai multa incredere stand de vorba cu medicul fata in fata.
da, face2face e mereu mai ok. dar daca nu ai alta posibilitate…zic ca e ceva si online
N-am apelat niciodata la astfel de terapii, dar chiar cred ca ajuta.
un psiholog te ajuta sa treci mai usor peste orice!