Despre Iulia-Florentina Paciurea nu știu foarte multe, decât că este o tânără scriitoare extrem de talentată. De unde știu asta? Păi în Apă plată cu lămâie am descoperit atât de multă sensibilitate și iubire, așa cum nu am mai citit de mult. În momentul în care m-a contactat să mă întrebe dacă al fi interesată să citesc noua ei carte, am fost extrem de entuziasmată. Și pe bună dreptate! Plasă pentru vise s-a dovedit a fi o lectură diferită față de ce am citit, cel puțin recent.

Silvia trece prin momente cumplite, grele, atunci când fostul ei iubit, Dan, pe care nu îl mai văzuse de ceva timp, moare exact în scara blocului ei. De aceea decide să își ia o perioadă liberă și pleacă la Sinaia, la mătușa sa, sora mamei, cu care aceasta nu mai ținea legătura. Aici descoperă o lume nouă, persoane noi, două fete care locuiesc în casa mătușii sale, fără ca ea să fi știut nimic. Ele se ocupă cu fabricarea remediilor naturiste, a ceaiurilor, cred în puterea plantelor, a pământului și a soarelui. Irina și Mariana, alături de Carmen, sunt ca trei vrăjitoare moderne. Ele știu legende, mituri, superstiții și leacuri vechi de sute de ani.

”-Se crede că o Femeie Păianjen, protectoare a copiilor Ojibwe, îi apără de visele rele pe cei mici, țesând o pânză de păianjen lângă fiecare pătuț în parte. Cum tribul a crescut și a fost și relocat deseori, Femeia Păianjen nu a mai putut ajunge în casele protejaților săi, dar mamele și bunicile micuților au păstrat obiceiul și au început să țeasă ele o împletitură în mijlocul unui cerc făcut întotdeauna din salcie și să-l împodobească cu ceea ce purtau pe post de talisman ori purtător de noroc.

-O Femeie Păianjen? Și tu chiar crezi în așa ceva?

-Ascultă-mă până la capăt, te rog! Prinzătorul de vise este mai mult decât atât: se spune că nu te ferește doar de coșmaruri, ci chiar de duhurile rele, de spiritele de pe altă lume. Doar că cele de pe piață nu au nicio forță. Noi le-am împletit pe ale noastre, iar eu, știind că vii, am împletit unul în plus.”

E ciudat cum Silvia, o femeie cu principii bine ancorate în realitate, se lasă în voia visurilor și a fantasticului. Oare cât de reale sunt aceste legende? Oare oamenii chiar au puterea de a schimba lucrurile și de a se juca de-a Dumnezeu? Oare poți ghici viitorul? Oare chiar se pot face vrăji? Unde se termină realitatea și unde încep minunile? Silvia își găsește liniștea, ajunge să iubească, dar viața se pare că are alte planuri pentru ea. Și ușor-ușor, vorbele bătrânei din maxi-taxi încep să capete sens:

”Văd două morți, iar una dintre ele îți va schimba viața complet, te va dezrădăcina pentru a-ți oferi șansa unor noi rădăcini. Văd secrete ascunse într-o carte și femei tinere cu flori în păr. Văd o dorință de iubire, a ta, iar și iar. Văd singurătate și o dragoste mare, adevărată. Dar dragostea nu se obține ușor. Nu știu dacă vei ajunge doar să o ai în față, ori și să o trăiești. Văd versuri, rime, rime cu înțeles doar pentru tine. Mai văd că nu ești ca orice om, că ai un destin ales, important, dar greu. Va trebui să alegi între importanța destinului tău și dragostea, dar nu îți văd alegerea.”

Nu știu câți dintre voi aleg să creadă poveștile, însă uneori e bine să o facem. Uneori e bine să ne facem viața mai ușoară și să ne lăsăm purtați de val. Uneori e bine să fim și visători, nu doar realiști. Îmi place că Iulia a ales Sinaia ca loc de desfășurare al acțiunii, un loc cu mituri în spate. Un loc magic, fermecat, cu poveștile din Valea Zânelor, ale Peleșului și Pelișorului. Mă bucur că am citit Plasă pentru vise. Cred că Iulia scrie din inimă și consider că toți, indiferent cât de pragmatici am fi, avem de tras câteva concluzii. Cartea o găsiți pe site-ul Libris și sper să o citiți, să rămâneți la fel de prinși ca mine în lumea asta magică!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *